Cand scrii ca sa te cunosti

Ca sa dau un bun exemplu am rezolvat toate temele propuse la atelierul de scris. Rezultatul neasteptat a fost ca am explorat unghere mai putin explorate din mintea si inima mea. Colegele care au propus temele s-au dovedit a fi geniale. Niciodata nu am mai facut exercitii de scris atat de complexe. Multumiri si felicitari pentru participare si implicare!

Tema Felicia

1. Scrie o poezie in vers liber.

December, with love

I love December for its Magic

When the Solstice is approaching

For its days short and cold,

And for the good time with a book

When the wind is hauling

the cat stays tight over the radiator.

I love the forest in December

When the snow is crunching

The air is crisp and all is clean.

I love the sea in December

With its waves are still and frozen

Embracing the wave breakers.

I love the city in December

When the streets are all

Wrapped in thousands of tiny lights.

I love December

For all the good is promised.

I love December for a

Happy New Year!

2. Vrei sa iti construiesti, sa iti extinzi sau sa iti decorezi locuinta. Scrie o relatare despre o intalnire de lucru cu un arhitect/o arhitecta.

Vreau sa am o locuinta de hobit, sapata in deal. Chiar si pentru un proiect atat de simplu am nevoie de un arhitect. Toate arcadele de sustinere sunt circulare si unghiurile trebuie calculate foarte bine. Ma bucur ca arhitectii sunt si matematicieni excelenti, altfel vizuina mea s-ar prabusi peste mine. Si de asemenea vreau ca usile sa fie rotunde, ca niste capace uriase de butoaie asezate vertical iar ferestrele sa fie circulare ca niste hublouri de corabie.

De fapt, interiorul de lemn imi aduce aminte de o corabie, una speciala care navigheaza prin valurile incremenite in timp ale dealurilor inverzite. Am noroc ca arhitecta mea, Oana, are o minte deschisa si nu ma trimite la plimbare cu proiectul asta.

Imi calculeaza necesarul de material, inclusiv pierderile care apar datorita formelor rotunde, concave si convexe care formeaza viitoarea mea locuinta. O locuinta prietenoasa cu mediul, cu o amprenta de carbon foarte scazuta si care se integreaza in peisaj. M-a ajutat sa obtin autorizatiile necesare mai ales ca intravilanul meu nu este deasupra solului ci sub sol. Am primit aprobare si de la asociatia pentru protectia animalelor ca nu deranjez formele de viata salbatica din zona. Vecina mea vulpea m-a asigurat ca nu imi face probleme daca o las sa se aprovizioneze din camara mea. Tot vulpea mi-a dat si un pont nepretuit: sa am doua intrari/iesiri. Pe unde scap daca vin in vizita rude nedorite? Good point, fox!

Pe birou sunt raspandite pozele cu zona, desenele cu forma finala a casei, din exterior si din interior. Mai sunt schite pentru instalatia de ventilatie, de incalzire, de evacuare a apei uzate. Avem schite si calcule si pentru panourile solare care vor incalzi apa de la baie si bucatarie. Incalzirea nu e o mare problema pentru ca temperatura se mentine natural constanta in jurul a 18 grade celsius si iarna si vara. Cine ar fi crezut ca pentru 70 mp pentru o locuinta care pentru o vulpe nu e mare inginerie un om are nevoie de atatea calcule, autorizatii, aprobari si schite, scheme, planificari si nopti si zile de munca?

Arhitecta ma invata cum sa planific totul, de la buget la faza de executie si la decoratiuni potrivite pentru interior.  Imi arata cum trebuie sa planific instalatiile de apa pentru ca acestea sa functioneze ca sa nu ajung in situatia sa imi curga apa din cuptor si sa imi ia foc WC-ul cum s-ar intampla daca as face totul dupa capul meu.

3. Cand scrii esti singur(a) cu arta ta. Scrie o povestire despre un personaj care se confrunta cu singuratatea in timpul procesului creativ.

Soneria zbarnaie prelung si strident. Elisabeta se ridica oftand de la masa de scris, isi da la o parte o suvita de par castaniu care ii alunecase peste obraz si se indreapta spre usa cu mersul ei de felina cumintica.

“Hei, Elisa, ce seara frumoasa! Hai cu noi in club! striga vesela Cristina fluturand victorioasa o sticla de sampanie.” “Acum ce mai sarbatoriti?” “Ziua de azi!” izbucneste Victor in hohote de ras smulse din alte sticle de sampanie. “Ma bucur pentru voi, dar eu am treaba. Si nu, aceasta treaba nu poate sa astepte. Am o muza ca oaspete si este sfioasa cu asa companie zgomotoasa.” Victor o apuca pe Elisa de talia subtire si o invarte prin camera. Apoi o lasa jos si arunca o privire la masa de scris. “ Hm… eu zic sa nu ratezi petrecerea. La cat ai scris, muza ta incape in sticla de parfum. Ia-o cu tine si hai sa mergem! Viata nu asteapta!” “ Viata mea e in creatia mea. Raman sa scriu. Distractie frumoasa!” Elisabeta se aseaza din nou la masa de scris proptita la fereastra.

Pe geam se vad primii fulgi de zapada care se leaga usor in drumul lor efemer. Pe ecranul laptopului imaginea cu un foc in semineu din videoclipul “Instrumental Christmas Music with Fireplace” ocupa tot ecranul in timp ce muzica instrumentala de Craciun rasuna suav in fundal. Penita stiloului fosneste usor pe hartie. Prietenii ei se invart veseli in zapada care se asterne usor iar fulgi albi zglobii se sfarsesc pe obrajii lor plini de viata clocotitoare. Elisabeta isi lasa gandurile sa se rasfire pe pagini. O sa taie mai tarziu ce nu este necesar, poate o sa rescrie totul pana cand povestea ei de iarna o sa ia forma pe care o simte adanc in inima dar care inca nu iese la suprafata pentru lume asa cum o simte. Mai lucreaza. Rabdare… anul inca nu s-a sfarsit.

4. Scrie despre un eveniment sau intamplare care te-a emotionat.

Este noaptea de Anul Nou, timpul cand vechiul an isi impacheteaza amintirile, le pune deoparte pentru duioasa aducere aminte sau pentru lectii de viata folositoare. Este timpul pentru prietenie, bucurie, celebrare si mai ales recunostinta pentru ca am mai petrecut un an pe Pamant alaturi de oameni dragi.

Mai sunt doua ore pana cand vom striga toti in cor An Nou Fericit! Ne plimbam prin Centrul Vechi ca sa ne facem incalzirea. La un pub pe Ion Ghica se revarsa vechiul hit “Rednex - Cotton Eye Joe”. 4 nebuni incingem un country in strada.

3…2…1… Happy New Year! Dopurile de la sampanie se arunca vesele spre cer. Vechiul an si-a luat ramas bun. Pe cel nou il vom imbratisa de plecare peste fix 12 luni.

Daca esti nemuritor si privesti de pe margine acum intelegi de ce viata merita traita chiar daca ne vom lua intr-o zi ramas bun la fel ca vechiul an. Speram ca va fi la fel de stralucitor acel ramas-bun.

5. Scrie o poveste reala sau fictiva despre momentul cand te-ai pierdut pe tine. (ex.: ai pierdut legatura cu scopul tau, cu misiunea vietii tale, nu stii ce cale sa urmezi, ti-ai pierdut busola interioara, ti-ai tradat idealurile sau valorile, ai facut compromisuri,  te simti singur, alienat, pustiu, depresiv etc.)

Paginile cu deconturi plictisitoare baltesc pe birou. Imi legan picioarele pe marginea scaunului aspru si incomod si privesc cu ochi aposi singura imagine vie din incapare, un decupaj dintr-o revista cu un munte inverzit lipit pe dulapul scorojit de metal. Privirea imi aluneca pe linoleumul rupt si patat spre fereastra trista din stanga mea. Ma simt prinsa in capcana. Tata a murit in urma cu 6 luni si eu muncesc aici ca sa asigur banii pentru traiul familiei. As fi putut sa lucrez undeva in oras cu familia, dar am ramas la Bucuresti. Acel “undeva in oras” este locul unde a murit tata in accidentul de munca. Dar eu simt ca nu ar trebui sa fiu aici, in Bucuresti, ci in orasul mic si prafuit unde spiritul tatei inca bantuie si ma cheama sa nu il las singur…

6. Lamureste-ti intr-un scurt eseu care este scopul pentru care scrii? Ce te motiveaza? Care este sursa focului tau interior?

Ma simt compusa din mai multe Eu-ri, fiecare Eu specific unei varste, cu ganduri, sentimente si mod de a privi viata diferite. Ma uit in urma la toate acele imagini si ma vad pe mine aceeasi si diferita. Uneori acel “aceeasi” e greu de patruns. Parca e o alta persoana, dintr-o alta lume. Si poate chiar asa si este. Cand un Eu de la varsta de 20 de ani lasa ceva scris, acel ceva este diferit de ceea ce scrie un Eu la 40 sau la 60 de ani. Si ma pot vedea, pierde si regasi intr-o mare de Eu-ri daca as scrie in fiecare zi, 365 de zile pe an, timp de cat oare? 70-90 de ani, cat o vrea Dumnezeu. Si dupa ce nu o sa mai fiu in forma asta pe Pamant cei care m-au iubit pot sa citeasca ce am scris si sa mai raman astfel inca putin cu ei.

Si dupa ce nu vor mai fi nici ei, dupa ce lumea se va fi rotit de milioane de ori, undeva, intr-o biblioteca prafuita cineva o sa ridice de pe raft o carte. O deschide, incepe sa citeasca: “Ma simt compusa din mai multe Eu-ri, fiecare Eu specific unei varste, cu ganduri, sentimente si mod de a privi viata diferite…”

7. Scrie povestea unei fete care incearca sa se vindece de o suferinta provocata de abuzul la care a fost supusa in relatie.

Sintia a tot trecut din relatie in relatie fara sa simta scanteia iubirii, parca se fereste, fuge de sine si de tot ce ar fi putut sa simta. Pe dinafara este vesela si fara griji, dar cand e singura privirea i se intuneca, se inchide in ea si ii trebuie un timp ca sa iasa din nou din carapace si sa afiseze imaginea tinerei dezinvolte pe care nimic nu o afecteaza. Pentru cei mai multi trece prin viata usor, ia totul in ras, urca si coboara pe valurile vietii fara sa isi ude picioarele. Insa pe interior e un hau de lacrimi. “Tu nu ma crezi ca te iubesc?” ii spune el. Ea rade si fuge. “Am inima in saramura. O sa reziste bine peste iarna”. Si fuge. Iar si iar. O relatie nu dureaza decat maximum trei luni, cat sa se aprinda ceva sigur si inspaimantator in inimile lor. Dar ea scapa de fiecare data pentru ca a invatat sa fuga de sentimente, de implicare, de atasamente si responsabilitati. El a invat-o bine, mult prea bine ca sa mai existe dezvat. Si e bine asa. Nu mai sunt rani, nu mai sunt lacrimi, fara frica si fara dorinte, fara planuri de viitor care pot fi zdrobite, facute pulbere, risipite in cele patru vanturi. E mai bine asa. Nu spera si nu are teama de viitor. Viitorul s-a pierdut undeva in trecut, e bine zavorat si constituie un depozit cu garantie pentru prezent. Daca stii unde sa cauti, viata ofera si garantii. Doar sa nu ceri prea mult, isi zice mereu. Aromele identic naturale sunt chiar mai intense la gust decat produsul real. Nu am Iubire in viata dar am ceva ce seamana, cu un termen de expirare de 3 luni. Si ce daca? Sunt facuta din E-uri. Nu mai sunt EU dar am E-urile mele, arome identic naturale. Si merg mai departe.

8. Scrie o poveste despre persoana de langa tine pe care o cunosti cel mai putin.

Este intr-un fel pierduta pentru mine, cu gandurile ei negre, cu aroganta ei care ii este platosa impotriva fricii, cu dispretul care tine loc de compasiunea pe care ii este teama sa o simta. Este inima sangelui si sufletului meu, dar este o straina teribila si amenintatoare. De fiecare data cand ma intalnesc cu ea plec cu inima tandari. Ma detasez, ma indepartez ca sa pot sa am o imagine mai completa si da, ca sa ma protejz. Nu inteleg prea multe, e greu sa intelegi cum functioneaza cineva prabusit in cea mai neagra depresie.

Cand a murit cealalta am vizualizat ceva, ca un film, ca si cum paseam pe o punte facuta din scanduri, ea mergea inainte, o scandura s-a rupt si ea a cazut printre umbre; nu am reusit sa o prind, sa o pastrez in lumea asta. S-a dus. Si am inceput sa ma tem de umbre. Dar umbrele sunt peste tot si au degete lungi, descarnate, unduitoare, subtiate la capete, poate sunt gheare.

Am urmat-o pe cea de dincolo in lumea umbrelor cand a murit. Nu putea sa ma auda. A trebuit sa ma intorc si sa o las singura acolo. Cea de aici nu vrea sa ma auda. Imi intoarce spatele straina mea frumoasa. Nu stiu cine este, ce vrea, daca vrea si daca poate fi ajutata. Si-a construit povesti imaginare peste povesti imaginare, platosa peste platosa, scot o papusa Matrioşka si din ea rasare alta. Nu te mai cunosc, nu te mai inteleg, iubita Matrioşka.

9. Dormi si visezi. Dimineata scrie de mana despre ultimul vis de care iti amintesti si ce crezi ca ar putea sa insemne.

Am visat ca eram intr-o casa cu multe camere complicate, se trecea din una in alta ca printr-un labirint. Toate usile sunt larg deschise, la perete. Mobila si covoarele, draperiile au culori deschise. Este ziua, este lumina in casa. Nu am chipul meu de acum, este alt chip. Si cei din casa parca sunt cunoscuti, dar au altfel de chipuri, altfel de trupuri. Un individ cu o privire de fanatic intra in casa. O omoara pe femeia grasa cu multe lovituri de cutit. In vis spune ca e mama desi nu seamana deloc cu ea. Trec din camera in camera, cumva fanaticul inalt, subtire, cu maxilarul inclestat, cu un ranjet superior in coltul gurii si cu privirea de animal de prada ma urmareste dar nu ma gaseste in labirintul casei. Il vad la usa cum imi arunca o privirea plina de promisiunea unei amenitari de moarte sigure si cu executare imediata. Pornesc iar prin casa. Intr-o camera, la geam, doua tinere stau de vorba despre ceva foarte amuzant pentru ca rad in hohote. Am sange pe mainile care imi tremura convulsiv. Strig la ele cu un urlet mut nu mai am glas si putere, le cert ca rad ca nebunele cand mama e moarta si dementul ala a fost la un pas sa ma omoare si pe mine. Ele se opresc din ras, se uita una la alta, siderate. Le indic cu un semn al capului camera care se vede in fundal, cu un corp gras, mort, prabusit in pragul usii si care se vede prin usa de la piept pana la genunchi, e cu fata in jos si sangele pateaza suprafata alba si crem a zonei unde este corpul prabusit. Ma intreb cum de nu au vazut cadavrul cand au intrat.  

Cosmarul se incheie aici. Si ma trezesc. Nu stiu ce poate sa insemne. A fost un vis cu multe detalii pe care l-am tinut minte mai mult de o saptamana pana acum, cand l-am asternut pe ecran. Nu am scris de mana si nu imediat. Simt ca am retinut toate detaliile. De obicei cheia de interpretare a viselor e pe dos. Moartea inseamna viata, boala inseamna bani, mireasa inseamna moarte, copiii mici inseamna boala. Casa cu multe camere ar fi alegerile din viata, fanaticul o oportunitate, moartea femeii grase un castig neasteptat sau a murit moartea mamei, a trecut printr-o primejdie si a scapat. Faptul ca e o casa luminoasa e un semn bun. Desi in realitate mie imi place sa am locuinta intunecoasa, ma deranjeaza o camera scaldata in lumina.

10. Exploreaza intr-o poveste nevoia de a-i ajuta pe altii.

Winnetou si Old Shatterhand mi-au fost mentori toata copilaria. De la ei am invatat despre curaj, despre dreptate si adevar, integritate si prietenie. Cand am terminat de citit volumul al cincilea (din colectia Biblioteca pentru Toti), ultimul din serie, aveam ochii plini de lacrimi. Murise  Winnetou ca sa salveze viata unor colonisti. In onoarea lui am continuat o aventura personala, am ajutat si am aparat inocenti acolo unde s-a ivit situatia. Am refuzat sa tac si am infruntat situatii uneori periculoase. Un razboinic curajos se avanta acolo unde altii dau inapoi. Mi s-a imprimat astfel arhetipul salvatorului, al eroului, care a luat apoi diverse forme. De la a-i ajuta pe colegi la examene, de a participa la proteste sau de a face voluntariat, peste tot Winnetou si Old Shatterhand m-au insotit, nevazuti, prin invataturile din romanul lui Karl May. Acest roman din literatura de masa a schimbat mai multe generatii. Stiu asta pentru ca de-a lungul vietii am intalnit mai multe persoane din tribul lui Winnetou si dintre prietenii lui Old Shatterhand si i-am recunoscut ca frati si prieteni. Suntem frati de sange in tribul lui Winnetou pentru totdeauna. Howgh! (Am vorbit!)

11. Alege un personaj sau o persoana pe care o admiri si imagineaza-ti intr-o poveste cum ar fi sa traiesti o zi in pielea acelei persoane.

Winnetou pentru o zi. Cu un mormait de nemultumire ma intorc pe o parte si ma ridic incet. Mi-a amortit spatele de la crengile de molid pe care am dormit in adapostul improvizat. Am avut o calatorie mai lunga decat am planificat si a trebuit sa ma descurc cu ce am gasit la dispozitie. Sunt de trei zile pe drum si nu o sa renunt. Azi ma intalnesc cu satenii din Rosia Montana. Le vorbesc si lor despre interesele corporatiilor si despre cum se folosesc de ei, de frica lor pentru ziua de maine ca sa faca profituri uriase si necuvenite. Inca o data pofta de aur le fura oamenilor pamanturile, ii invrajbeste si le distruge viata. Cu o seara inainte m-am furisat in tabara celor de la Gold Corporation si am tras cu urechea la ce vorbeau. Pentru ca am o minte deschisa si nu dispretuiesc beneficiile progresului am folosit cateva camere mici de luat vederi plantate discret in puncte-cheie. O sa am nevoie de dovezi. Cuvantul meu impotriva cuvantului lor nu o sa fie de ajuns.

M-am intalnit cu 4 greenhorns pe biciclete din tribul “Trai cu rost” si am facut o alianta. Nu stiu sa traga cu arcul sau sa jupoaie un iepure dar se descurca de minune cu o chestie interesanta numita website. Recunosc ca au avut mai mult succes cu arma asta, website, decat am avut eu. O sa invat si eu sa folosesc netul. Oricum o sa am nevoie sa fac cunoscute inregistrarile video de la camerele-spion.

Oamenii de aici nu mai au nevoie sa ia urma in padure, sa se orienteze dupa stele, dupa muschiul de pe copaci. Peste tot sunt placute scrise colorat care indica directia si cate ore de mers sunt pana la un punct sau altul. Pot sa ma deplasez linistit prin padure in afara cararilor, marcaje turistice - auzi idee! - fara sa fiu deranjat. Nu pot sa imi dovedesc vitejia in lupta cu ursul pentru ca e animal protejat. Noaptea trecuta a venit un urs langa focul meu de tabara. Animalele astea salbatice nu se mai tem de om, de foc. Ii intereseaza doar painea si conservele. Ce strainie a devenit lumea asta! Bine ca prin zonele astea mai sunt cai, umbla liberi desi au stapani. Nu ii fura si nu ii raneste nimeni. Asta imi place. Si sunt sanatosi si bine ingrijiti. Am intalnit si multe vite, oi si capre. Iar daca urc pe inaltimi caprele negre vin curioase pana la cativa pasi de mine. Daca aveam voie sa fiu vanator le prindeam de coarne, nu mai aveam nevoie nici de arc. Dar de asemenea sunt protejate, nu are nimeni voie sa le omoare. Mi s-a zis ca singurul shot pe care pot sa il fac este cu aparatul foto. Daca aveam nevasta si copii le duceam la wigwam poze in loc de vanat, sa se sature din privit. Stranie lume!

Tinerii razboinici de la “Trai cu rost” au fumat pipa pacii cu mine. Pipa lor nu are miros de mocasini asa cum se cuvine. Miroase a menta. Si nici nu au ramas cu mine ca sa luptam impreuna. Nu imi par chiar razboinici, asa cum am zis sunt greenhorni. Sunt nedovediti pentru ca nu le mai cere nimeni sa aduca gheare de grizzli ca dovada a trecerii lor la varsta barbatiei. Mi-au spus ca acum altele sunt dovezile. Hartia pe care o primeste fiecare cand termina facultatea, ce o fi si cu scoala aia ca nu pare sa faca razboinici puternici din ei. Macar au curaj si sunt cinstiti, mi-a placut cum vorbesc si cum se poarta.

Ah, iata-i, adunati din nou la o pipa a pacii – de cate ori trebuie sa fumeze aceeasi oameni pipa pacii? Si au si muzica, desi azi nu stiu sa fie sarbatoare.

“Ahoy, fratii mei albi!” “Ca tu o fi albastru!” rade unul dintre ei. “Eu sunt omul rosu” spun serios. “Ha! Si eu sunt Spanul!” zice unul fara par (desi nu pare scalpat).

“Trebuie sa mergem in sat, sa strangem razboinici si sa atacam fetele palide care fura pamanturile si aurul. Haideti!” “Stai bland, frate, ca nu atacam  pe nimeni! Nu fizic. Scriem acum un articol pe blog si ii atacam in presa”. “Atac in presa… eu va invat sa trageti cu arcul si voi ma invatati sa atac in presa. E un atac prin surprindere? Se folosesc trupe sau ataca un singur razboinic, fulgerator si decisiv?” “Fulgerator si decisiv, da, imi place ideea” rade unul cu o barbuta firava. Tinerii astia! Nici brate puternice nu au. Ce mananca, de sunt atat de slabi?

Am petrecut aproape toata ziua in sat incercand sa adun razboinicii. Dar erau toti pe la cosit de fan. Macar sunt ascutite coasele alea si pot fi folosite ca arme. Varstnici sunt o multime, in viata mea nu am vazut atatia oameni cu parul alb intr-un sat, la noi nici daca aduni toti inteleptii cu par alb din toate triburile apasilor nu strangi atatia cu par alb ca aici in satul asta. Mi-au spus ca acum oamenii traiesc mult, peste 80 de ani! Trebuie sa fie tare intelepti daca reusesc sa ramana in viata atata amar de ani. Dar copii sunt putini, foarte putini. Si sunt putine femei tinere. Si multe sunt nemaritate. Sunt tulburat ca tot se invart curioase pe langa mine si ma pipaie pe brate. Stiu ca nu prea sunt barbati musculosi pe aici, dar totusi, asta nu e atitudine de fata smerita.

Hai, ca nu are rost sa le vorbesc batranelor in wigwamurile lor, nu se cade pentru un razboinic. Plec si eu la ale mele. O sa petrec din nou seara la foc cu ursul ala care imi mananca toata provizia de mere.

Ma trezesc dimineata. Sunt intr-un adapost din crengi de molid. Cenusa de la foc inca mai pastreaza putina caldura si un iepure pe jumatate mancat e langa foc. De ce naiba miros a fum si cum am ajuns aici?

12. Rememoreaza cu amanunte un eveniment plin de emotii din viata ta si scrie o poveste cu un personaj imaginar care traieste acel eveniment.

Ma cheama Lars. Intru in salonul spitalului si privesc nedumerit mumia intinsa pe pat. Nu seamana deloc cu omul pretuit pe care il numesc tata de 20 de ani. Fata e umflata ca un balon si de la umeri in jos tot corpul este acoperit cu bandaje albe, infasurate bine pe trunchi, pe membrele superioare si inferioare. O punga cu perfuzii atarna in suport si lichidul se scurge incet in vena omului-mumie.

“Cum a ajuns in halul asta?” “Otelul topit si zgura s-au lipit de haine, a trebuit sa ii curatam corpul cu o perie. S-a luat si pielea. De asta e in pericol mare, pielea e distrusa in proportie de 90% si homeostazia interna e in mare dificultate.” Curand apare si mama cu fratii mei. Ce jale e pe chipul ei! Plange. Doctorul o scoate usor afara. Eu raman cu el. Cu ce a mai ramas din el, si cu speranta ca se va petrece un miracol. E puternic, cel mai puternic om pe care l-am cunoscut. Stiu ca o sa reziste. O sa se faca bine. Stau cu el trei zile. Nu e nici mai bine, nici mai rau. Lipsesc cateva ore sa fac o baie, sa ii fac de mancare. Ma intoc si patul e gol, acoperit cu un plastic negru, nu mai sunt nici cearsafurile albe. “Unde l-au mutat?“ intreb. “E la morga….”

13. Alege un loc (camera, parc, sala etc.) si descrie acel loc fara sa folosesti cuvinte evidente, folosindu-ti cat mai mult imaginatia. Obiectele sa poata fi recunoscute totusi. Ex.: descrie o masa dar fara sa folosesti cuvantul masa.

Toata scurta mea viata mi-am petrecut-o cu mama si cu fratii mei in vizuina. Sunt curios. Am iesit putin sa adulmec prin jur. Doua labe puternice dar fara gheare m-au inhatat. O sa fiu puternic ca mama intr-o zi, dar acum sunt prea mic inca. M-a aruncat intr-o piele cu miros ciudat si asa am ajuns departe de vizuina mea. 

Am ros pielea aia ciudata si am cazut pe o piatra cu cel mai straniu miros cu putinta. Vad multe fiinte cu doua labe in loc de patru. Sunt uriase si se misca peste tot! Am intrat intr-un loc cald care miroase a mancare. Ma uit in sus. O bucata mare de cer negru se sprijina pe patru labe cu margini ascutite. De acolo vine miros de mancare. O bucata de mancare cade cu un pleoscait pe jos, pe piatra foarte lucioasa pe care imi aluneca ghearele. Miros cu grija. Nu e nimic cunoscut, dar pare ca poate fi mancat. Apropii si mai mult nasul. Au! Frige? Nici macar intestinele de iepure imediat ucis nu sunt atat de calde. Ce s-a intamplat cu prada asta? O laba uriasa ma apuca de blana de la ceafa. Acum sunt sus pe bucata mare de cer. Mancarea e peste tot pe ea, pe niste bucati rotunde de piatra. Ma uit curios la haita de langa mancare. Unul deschide botul. Nu are colti deloc, doar dinti ca la capra. Baga mancarea in gura cu ceva ca o laba stralucitoare cu 4 gheare pe care o tine in laba din fata, stransa bine pe gheara stralucitoare. Labele lor au degete lungi, fara par si pot sa apuce mancarea mai bine decat o apuc eu cu botul meu. Apa sta in alta apa tare, rotunda, fara sa curga. Dau cu laba. Apa tare cade si apa moale se scurge. Dau cu limba, imi este sete. Apa moale imi inteapa limba si nu are gust de apa. Pfui!!! Unul din ciudatii aia ia o bucata de piele alba si moale si o pune in apa moale. Apa intra repede in piele. Dau cu gheara. Pielea alba se rupe imediat si imi ramane in gherute. Dau cu limba pe laba. Pielea alba e acum pe limba mea, cu gustul ciudat de apa. Dar acum nu imi mai inteapa limba.