Cele mai importante cuvinte din lume

Radu Beligan: Confesiuni despre artă şi viaţă

„În Armenia, la poalele muntelui Ararat se află un cimitir în care datele de pe cruci, dintre naştere şi moarte, însumează trei, cinci, cel mult şapte ani. Turiştii îl întreabă pe ghid dacă este un cimitir de copii. „Nu, este un cimitir de oameni mari şi aici oamenii chiar se bucură de o mare longevitate. Dar la noi există o veche tradiţie: pe cruce sunt adunate numai zilele în care ai fost fericit în viaţă”. Cred că dacă aş fi obligat să mă supun acestei tradiţii, aş aduna cei şase ani petrecuţi la Teatrul de Comedie.”

Si tot maestrul Beligan ne dezvaluie si secretul longevitatii:

„În ultima vreme, foarte multă lume îmi pune această întrebare stereotipă: „Care este secretul longevităţii dumneavoastră?” Când încă mai am răbdarea să le răspund, le spun că după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic: să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu e mai dezastruos decât infirmitatea inimii.”

Indemnata de cuvintele inspiratoare ale maestrului Radu Beligan m-am apucat sa imi calculez si eu anii de viata adevaratata, adica anii fericiti. Din cei 39 de ani impliniti pe 6 august 2011 am trait doar 17. Si din acestia nu am scazut decat in mare anii de care imi amintesc clar ca au fost nefericiti, sau mai degraba, eu asa i-am perceput.

Pentru ca dupa o alta socoteala, tot ce s-a petrecut inainte de 5 mai 2011 pot sa zic ca a fost o perioada fericita pentru ca pana atunci, desi trecusem in 1993 printr-o mare durere sufleteasca, moartea tatalui, nu cunoscusem adevarata dimensine a celei mai aprige frangeri a inimii

Dimineata de 5 mai a fost un cosmar trait pe viu, fara anestezie. Scumpa si iubita mea sora mijlocie zacea moarta in balconul casei ei. Nu stiu nici acum ce a gandit, ce a simtit. Cat de mare trebuie sa fi fost durerea nestiuta din inima ei, de si-a pus capat zilelor?

Scriu aceste randuri pentru acei nestiuti frati si surori de pretutindeni – pentru ca la un nivel profund, fiind toti copiii lui Dumnezeu suntem frati si surori – spunand ca, daca va incearca gandul sinuciderii sa stiti ca acel gand nu e de la voi.

Cred ca, indiferent de pretextul sub care unii oameni isi pun capat vietii cel mai profund, cel real este acela ca nu se simt iubiti.

Dar va rog, nu faceti asta daca nu aveti dovada de netagaduit ca nu sunteti iubiti. Oare asa sa fie? Sau, nu e momentul tocmai atunci sa iubesti mai mult? Uitam ca in orice clipa a vietii noastre suntem iubiti neconditionat de creatorul nostru, avem parte in fiecare clipa de iubirea divina. Sufletul se umple din nou de bucurie si speranta cand iti dai voie sa simti cel mai profund sentiment din cate exista: Dumnezeu te iubeste neconditionat.

Cel mai mare esec personal a fost ca nu am reusit sa ii explic la timp surorii mele acest adevar salvator. Stiind cu inima acest lucru, sinuciderea ar fi fost imposibila. Eu asa cred.

Atat de multi oameni s-au sinucis in ultima vreme! Sufletul lor striga dupa o iubire pe care ei credeau ca nu o primesc. Dar cat de iubiti s-au dovedit a fi!

Stau marturie chipurile brazdate de lacrimi, mainile ridicate cu deznadejde spre cer, genunchii tociti in biserica si langa morminte!

Da, stiu, de multe ori nu le spunem celor pe care ii iubim ca ii iubim. Credem ca ei stiu, ca e de la sine inteles, ca daca aducem paine pe masa, daca mergem la munca zi de zi asta inseamna ca ii iubim. Nu doar la aniversari sa ii luam in brate, nu doar la sarbatori sa dansam cu ei. Ci in fiecare zi a vietii noastre sa ne aratam pretuirea fata de cei pe care ii iubim. Ca vine o zi in care ochii lor nu vor mai vedea, urechile lor nu vor mai auzi si atunci in van vom striga: te iubesc!

Speri ca, acolo, in cer, te aude si te vede. Speri.

Pana acum, nu am cunoscut durere mai mare ca aceea, nimicitoare, pe care am simtit-o cand am vazut-o moarta in acel balcon. Plecase definitiv, nu isi luase ramas bun. Nu am avut parte de o ultima imbratisare. Luni de zile, zi de zi am plans si deplans pierderea.

Da, suntem muritori, tuturor ne vine randul intr-o zi sa inchidem ochii pentru totdeauna.

Dar ce pierdem in momentul acela este sa spunem IARTA-MA si TE IUBESC.

Sunt cu adevarat cele mai importante cuvinte pe care le spunem in viata si in pragul mortii, daca mai apucam.

Si de ce sa asteptam pana in momentul doar de Dumnezeu stiut?

De ce sa nu spunem chiar acum, fara intarziere cele mai importante cuvinte din univers? - IARTA-MA si TE IUBESC.

Draga mea Cami, IARTA-MA. TE IUBESC!