Viata Emotionala a Animalelor
Mi-au inspirat aceasta postare povestile emotionante ale animalelor de pe http://www.spiritofmaat.com/archive/sep3/emotions.htm. Varianta tradusa in romana am gasit-o intr-un newsletter al Editurii For You. Drepturile animalelor si ocrotirea lor constituie un subiect sensibil pentru multi oameni, inclusiv pentru mine. Articolul este o pledoarie emotionanta despre dreptul animalelor la viata si la un tratament omenos in virtutea calitatilor superioare pe care le dovedesc. Animalele pot simti, ca si noi, bucurie, tristete, manie, recunostinta etc. Si atunci de ce le tratam ca pe niste obiecte lipsite de simtire?
Am vazut un video despre felul in care sunt macelarite in abatoare vitele si de atunci am renuntat sa mai mananc carne de mamifer. Mananc pui, inca, dar o sa renunt curand si la acesta. Sunt din ce in ce mai multi oameni care nu mai mananca carne deloc, nu simt nevoia de carne, dimpotriva, simturile lor devin mai rafinate, sentimentele mai blande iar simtul mirosului se ascute astfel incat nitratii nu mai pot masca mirosul de hoit. Cum sa te gandesti cu placere la o friptura daca simti mirosul specific de carne moarta?
Dupa ce am citit povestea de pe arhiva http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3735, aceeasi pe care o am si pe email, cu siguranta nu mi-as dori sa mananc o friptura din vaca Emily sau vreo surata de-a ei.
Povestea pare desprinsa dintr-un film induiosator pentru copii, dar este adevarata.
Nu am de gand sa fac un copy/paste, m-am gandit sa scriu o poveste despre Emily.
Am gasit cu google o multime de referinte despre Emily si despre felul in care o vaca cu o mare vointa de a trai a schimbat perceptia multor oameni.
http://www.roadsideamerica.com/pet/emily.html
http://www.peaceabbey.org/sanctuary/emissary.htm
Emily The Emissary of Compassion
She was a cow before her time
By Steven Baer
http://www.milforddailynews.com/news/x1386730458
http://www-unix.oit.umass.edu/nates/emilythecow.html
Am vazut un video despre felul in care sunt macelarite in abatoare vitele si de atunci am renuntat sa mai mananc carne de mamifer. Mananc pui, inca, dar o sa renunt curand si la acesta. Sunt din ce in ce mai multi oameni care nu mai mananca carne deloc, nu simt nevoia de carne, dimpotriva, simturile lor devin mai rafinate, sentimentele mai blande iar simtul mirosului se ascute astfel incat nitratii nu mai pot masca mirosul de hoit. Cum sa te gandesti cu placere la o friptura daca simti mirosul specific de carne moarta?
Dupa ce am citit povestea de pe arhiva http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3735, aceeasi pe care o am si pe email, cu siguranta nu mi-as dori sa mananc o friptura din vaca Emily sau vreo surata de-a ei.
Povestea pare desprinsa dintr-un film induiosator pentru copii, dar este adevarata.
Nu am de gand sa fac un copy/paste, m-am gandit sa scriu o poveste despre Emily.
Am gasit cu google o multime de referinte despre Emily si despre felul in care o vaca cu o mare vointa de a trai a schimbat perceptia multor oameni.
http://www.roadsideamerica.com/pet/emily.html
http://www.peaceabbey.org/sanctuary/emissary.htm
Emily The Emissary of Compassion
She was a cow before her time
By Steven Baer
http://www.milforddailynews.com/news/x1386730458
http://www-unix.oit.umass.edu/nates/emilythecow.html
Comentarii