luni, 19 septembrie 2016

Istoria lecturilor personale

Alberto Manguel in Istoria lecturii face si o trecere in revista a lecturilor personale. Am recunoscut unele dintre cartile pomenite de autor ca pe vechi tovarasi care m-au insotit si pe mine pe drumul cunoasterii.
Manguel a scris despre imperativul pastrarii memoriei cartilor. Mi-am dat seama ca am uitat unele dintre lecturi, unele carti mi le amintesc dupa ce le pomeneste altcineva. Si am considerat util pentru mine si pentru cine o fi sa citeasca pe blogul meu sa fac o mica calatorie prin lecturile copilariei, adolescentei si maturitatii. 

Asa cum spun Manguel, Eco si Carriere cartea ne transforma dar si noi ca cititori transformam lectura, o imbogatim prin interactiunea cu personalitatea si experientele noastre de viata.
As fi fost o cu totul o alta persoana fara cartile pe care le-am citit. 

Cea mai importanta carte care mi-a influentat gandirea si emotiile a fost Prietenie cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch. Am citit toata seria Conversatii cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu si Prietenie cu Dumnezeu publicate de Editura For You. 
Puteti sa rasfoiti cartile aici, pe langa alte titluri: https://issuu.com/feliciadragusin

Seria aceasta de carti aceasta demoleaza in mod logic si cu bucurie toate miturile daunatoare care pana acum ma impiedicau sa am o relatie sanatoasa cu divinitatea. Dupa ce am reusit sa am o prietenie cu Dumnezeu am fost un om fundamental fericit in ciuda tuturor provocarilor intalnite in viata. Sper sa raman asa.

Am citit constant, zi si noapte, au fost multe carti, nu am pretentia sa mi le amintesc pe toate. O sa actualizez acest text pe masura ce imi mai aduc aminte de inca un vechi prieten cu file.

In clasa I am rezistat stoic in fata incercarilor parintilor de a ma invata alfabetul. Mama a stiut sa foloseasca forta recompensei, mi-a pus tabla mobila in fata si mi-a spus ca daca pana la ora 20 nu invat sa scriu corect litera M nu o sa vad desenele animate cu Mihaela. Si am trecut cu bine testul, am vazut in fiecare seara desenele cu Mihaela si Azorel.
In vacanta de vara dintre clasele I si a II-a deja citeam singura cartile de povesti. Si de atunci nu m-am mai oprit. Am inceput cu povestea lui Mos Martin la oras pe care am povestit-o cu multa mandrie in prima ora de Romana in clasa a II-a. A fost primul meu discurs in public.

Au urmat multe carti de povesti, de Petre Ispirescu, Ion Creanga si altii.
Primul roman l-am citit abia in clasa a V-a, Winnetou in toate cele 5 volume. Le-am devorat in vacanta de vara. Am plans cand a murit Winnetou si am devenit in imaginatia mea o vajnica aparatoare a amerindienilor. Mai tarziu am primit in dar si continuarea seriei: Old Shatterhand, Old Surehand, Comoara din Lacul de Argint.





Am citit Cartile Junglei de Kipling dar si carti de autori romani, care m-au bucurat enorm: Toate panzele sus de Radu Tudoran, Racheta alba de Ludovic Roman, Ciresarii de Constantin Chirita.
Aceste carti, de autori romani, mi-au starnit interesul pentru stiinta. Codrin din Racheta Alba era delicios  de inteligent pentru un copil, la fel si Victor din Ciresarii. Mi-am dorit sa cunosc tainele stiintelor, ca si ei.
Copil fiind m-a atras mult literatura de aventura si cea de science-fiction. Am pastrat bucuria si nostalgia acestor lecturi pana la maturitate.

Am avut noroc ca nu erau emisiuni la televizor si nu aveam cu ce sa imi umplu timpul in micul orasel de provincie din perioada comunista. Citeam ziua si noaptea, de multe ori in detrimentul cartilor de scoala pe care le gaseam plictisitoare. Cu exceptia manualului de istorie de clasa a cincea, cand am descoperit ca sunt insetata sa cunosc lumea antica. De acolo mi se trage si bucuria cu care l-am citit pe Platon mai tarziu.

Am imprumutat de la biblioteca carti istorice, de aventuri, SF dar si de stiinta. In clasa a IX-a am avut o corijenta la matematica dar eu in acea vreme citeam carti de astronomie si astrofizica. Profesorii mei nu au aflat niciodata de ce nu aveam eu timp sa invat. Nu m-au intrebat.

Gustul pentru lucrarile de stiinta s-a dezvoltat pe seama lecturilor din romanele lui Isaac Asimov. Am citit toata Fundatia, am inceput sa scriu SF si sa citesc si mai multe carti de stiinta: m-am familiarizat cu fizica cuantica, teoria relativitatii, spatiul multidimensional, supernove si gauri negre.

Mi-a placut si biologia, imprumutam carti despre lumea vie si imi faceam conspecte. Cartea Bios a lui Tudor Opris a fost aproape integral transcrisa pe caietele mele.
La revista Romania Pitoreasca am obtinut pentru scurt timp un job part-time de jurnalist pentru ca dna Anda Raicu, Dumnezeu sa o odihneasca in pace! a fost placut impresionata ca am stiut denumirile stiintifice ale delfinilor din Marea Neagra.



Filmul Star Wars a contribuit masiv la imbogatirea cunostintelor mele despre hiperspatiu, motoare fotonice, filosofie zen si cunostinte de limba engleza.

Am citit cu infocare toate textele SF pe care le-am gasit la biblioteca publica de la Calarasi, pe care le-am cumparat de la librarie si chioscurile de ziare, inclusiv fascinantul almanah Anticipatia.

Dar nu am uitat nici de cartea de aventura, am devorat cartile lui Alexandre Dumas, Michel Zevaco, Paul Feval. Am facut rost de bani pentru carti la inceput cerand de la parinti, apoi am spalat borcanele goale de pe balcon si le-am dus la centrul de reciclare.



La 18 ani am vandut ziare la o taraba timp de 2 luni, cate 4 ore pe zi apoi am ocupat un post de profesor suplinitor de biologie in satul Potcoava. Scrisesem o poveste SF pentru un concurs la o revista, textul nu a fost premiat, mi-au spus ca era foarte aproape de lista celor premiate (am stiut ca am cam ratat sfarsitul povestii asa ca verdictul nu m-a mirat) insa cei de la revista m-au intrebat daca stiu pe cineva in Calarasi care poate sa distribuie revista.











M-am dus la taraba de ziare a celui mai bun vanzator din oras, i-am prezentat revista si cu ea am obtinut si un job part-time si am facut primii bani din cariera mea. Am continuat sa citesc atunci cand nu aveam clienti la taraba de ziare. Cel mai bine se vindeau noile reviste erotice care aparusera pentru prima data pe piata romaneasca, dupa Revolutie. Ani buni mai tarziu am lucrat la ziarul Romanul care edita si doua reviste erotice asa ca m-am familiarizat cu textul pe care trebuia sa il culeg in timp ce o colega, o persoana religioasa, se plangea ca o sa ne pierdem sufletele din cauza acelei ocupatii.

Acum tot scriu la o carte intitulata Orgasmul feminin pe care nu o mai termin in timp ce numeroasele mele prietene miorlaie pe langa mine nerabdatoare sa citeasca o data cartea cea demult promisa.

Pasiunea pentru SF m-a dus mai departe, catre descoperirea enigmelor, astfel ca am citit si conspectat din Dan Apostol - Deocamdata enigme; din Scarlat Demetrescu - Din tainele vietii si ale universului si multe alte carti de spiritualitate, stiinta si chiar pseudo-stiinta.
Am citit si Cartea tibetana a mortilor, carti ale yoghinilor indieni, Milarepa, Paramahansa Yogananda cat si India secreta a lui Paul Brunton.

Adolescenta mi-a fost ocupata cu multe carti, printre care si Calatoriile lui Guliver, Peripetiile bravului soldat Svek, de Jaroslav Hašek, Don Quijote de Cervantes, Jean Mermoz (cand am inceput sa visez la zboruri si pilotaj), Contele de Monte Cristo, Momente si schite de Ion Luca Caragiale (printre putinii din programa obligatorie pe care il citeam cu placere).
Treceam de la Comoara din insula de Robert L. Stevenson la Moby Dick de Herman Melville apoi la Colt Alb de Jack London.





Eminescu a ocupat un loc de cinste in lecturile mele, atat poezia cat si proza. Am citat si analizat din Sarmanul Dionis la concursul de Comunicari stiintifice la limba si literatura romana din liceu.

Am citit tot ce am gasit de Jules Verne, unul dintre autorii favoriti, care m-a incantat cu aventurile fabuloase ale personajelor sale dar si cu detalii despre stiinta si tehnologie.

Sub influenta tatalui meu am devenit un cititor tenace. Sub influenta mea si a tatalui si fratele mai mic a inceput sa citeasca devreme. El a inceput din clasa a treia cu primul sau roman lecturat, 20000 de leghe sub mari. Ca si mine, nu s-a mai oprit din citit de atunci.

Am fost cinci copii la parinti. Cand intra mama in casa tata si noi aveam fiecare o carte in mana. Parca era club de lectura. Mama era de fiecare data furioasa pentru ca teancul de vase nespalate era urias. Cine avea timp de vase cand erau atatea carti de citit?
Radeam de rasuna casa cand citeam Extravagantul Conan Doi. Atunci am aflat pentru prima data cata faima poate sa obtina pe loc un scriitor: “mataluta esti scriitor?” si la raspunsul sau afirmativ, declamat cu mandrie, i se deschideau toate usile. Mai ales cele ale camarilor.  Desi nu era niciun castig daca pe urmele celebrului scriitor si detectiv Conan Doi se afla Coana Ralita care putea sa rada singura continutul camarii, al frigiderului si al tuturor proviziilor la o singura masa.



Se poate spune ca am avut o copilarie fericita. In vacantele de vara citeam, inotam si vasleam cu cayakul pe Borcea la Calarasi.

Acum citesc pe kindl literatura fantastica americana. Am calatorit pe aripile imaginatiei scriitoarei Robin Hobb prin seriile: Farseer Trilogy, The Liveship Traders Trilogy, The Tawny Man Trilogy, The Soldier Son Trilogy si cartea in patru volume The Rain Wilds Chronicles (in total 16 carti) in tinuturi fabuloase, cu dragoni si corabii care prindeau viata.  

Terry Goodkind cu seria The sword of truth tesuta pe cele 11 legi ale vrajitorului m-a invatat cum se scrie un roman exceptional, cum se construiesc personaje credibile si o actiune care sa te poarte dincolo de timp.
Nu mi-a scapat nici A Song of Ice and Fire a lui George R.R. Martin din care am citit primele patru volume.
Cartea SF pe care am recitit-o de cele mai multe ori a fost Dune de Frank Herbert (am citit 18 carti din serie) . Am invatat pasaje pe de rost din carte. Am studiat prin Frank Herbert mecanismele puterii politice si religioase.

Sora mea mijlocie a murit in 2011. Cand ma gandesc la Ciresarii si la Dune leg amintirea acestor carti de amintirea ei. Au fost cartile ei favorite. Le-a citit de mai multe ori pana s-au facut ferfenita.

Am impartit cu fratii si surorile mele si lectura cartilor lui Anne Rice, seria Cronicile Vampirilor (8 carti) unele le-am citit in romana, altele in engleza.
In ultimii trei ani kindl si tableta mi-au fost suport pentru lectura. Am inceput sa cumpar mai putine carti tiparite din lipsa de spatiu si citesc acum mai mult electronic.

Am paginat pentru Editura For You peste 300 de carti. Si le-am citit in timp ce lucram la stiluri si la capetele de rand. 

Mai am in biblioteca carti de dezvoltare personala pe care le-am parcurs de mai multe ori pe unele din ele. Steven Covey, Napoleon Hill, Robert Kiyosaki si Dale Carnegie au fost lecturi de baza ca sa ma dezvolt ca antreprenor.


Deja se adauga atat de multe incat lista devine prea lunga. Si se va sfarsi abia atunci cand o sa parasesc aceasta lume. Sper ca au carti in Rai. Si ciocolata.

duminică, 5 iunie 2016

Vesti bune pentru literatura fantasy romaneasca



Lectura romanului fantasy  "Ultimul viking" scris de O. G. Arion a fost pentru mine o desfatare si o revelatie.
A fost o desfatare pentru ca este o carte frumos scrisa, cu o actiune bine structurata si atragatoare si cu personaje fin conturate.
Revelatia a venit din faptul ca am aflat, cu aceasta ocazie, ca avem si autori romani care incep sa scrie cu mult talent si cu tehnici specifice literatura fantasy.

Eu sunt un fan al literaturii fantasy, am citit acest gen in mod preponderent in ultimii ani, am citit multe carti apartinand autorilor straini. In Vest, scoala fantasy are o lunga traditie, autorii se documenteaza minutios si fac cursuri despre cum se aplica diverse tehnici literare, cunostinte pe care le folosesc in scriitura lor.
Oana a dovedit un real talent atunci cand a scris "Ultimul viking", a folosit corect tehnicile literare, a creat personaje puternice care te fac sa traiesti alaturi de ele in miezul actiunii.
Are personaje care iti starnesc emotii, pe care vrei sa le cunosti, sa afli mai departe cum vor izbandi.
Autoarea s-a documentat cu atentie despre lumea pe care o prezinta, a studiat legendele nordice - punctul de plecare in romanul ei.
"Ultimul viking"  este un roman de actiune fantasy cu tot ce ii trebuie unei carti ca sa te tina cu sufletul la gura si sa nu o lasi din mana pana ce nu o termini - chiar are actiune, mister, umor de calitate, erotism bine dozat.  Este genul de carte care place atat femeilor, cat si barbatilor.

Am citit-o intr-o singura zi, doar ca a ajuns mai greu la mine pentru ca prieteni care erau in vizita si membri ai familiei au insfacat cartea si nu au lasat-o din mana pana la ultima pagina. Cand mi-a venit si mie randul sa citesc cartea trecusera deja doua saptamani, timp in care a circulat pe la cei dragi care au citit-o pe nerasuflate.
Am indragit-o pe Victoria Grey, am rezonat cu personalitatea ei. Curajoasa, inteligenta, cu un simt moral solid, iubitoare de inghetata cu menta. Chiar pe gustul meu :)
Oh, si descrierea personajelor masculine, te face sa visezi frumos. Rareori am gasit asa un erotism de calitate la autorii romani, asa cum am avut placerea sa descopar in paginile romanului Oanei.
"Ultimul viking"  este acum un subiect comun de discutie in familia mea, pentru ca toti am citit cartea, lucru care se intampla mai rar, sa gasesti o carte care sa placa chiar tuturor.

Pe Oana am cunoscut-o la atelierul de scris din 15 mai 2016 cand ne-a povestit cum  a scris cartea. A fost o carte scrisa din iubire pentru subiectul abordat, a scris-o din pasiune, a scris asa cum i-a placut sa scrie. Si-a accesat talentul innascut si a scris o carte deosebita, inca de la debut.
A avut inspiratia si generozitatea sa isi publice gratuit cartea online, si a fost remarcata de un editor.
Daca un scriitor creeaza cu pasiune si atentie la detaliu, daca are experienta data de un volum foarte mare de lectura atunci sansa ii bate la usa.
Iar romanul Oanei este dovada ca atunci cand pasiunea, talentul si sansa se intalnesc cititorii au numai de castigat.



"Ultimul viking"  este primul roman din seria "Nemuritor". Asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum vor rezolva provocarile intalnite Victoria, vampirul Arrio, shape-shifterul Ian si detectivul Liam, personajele pe care am ajuns sa le indragim in urmatorul rocman al seriei, "Te voi gasi" (trailerul urmatoarei carti il puteti vedea aici: https://www.youtube.com/watch?v=pent0rOnkPQ).

luni, 14 martie 2016

Impozitul pe proprietate datorat statului in 2016

Am inregistrat un sediu social in locuinta proprie. Conform noului cod fiscal pana la data de 31 martie 2016 trebuie depusa declaratia ITL001 model 2016 la Directia Taxe si Impozite.
Modelul se poate descarca de pe portalul http://www.dgitl4.ro/ pentru Bucuresti sector 4 sau de la celelalte portaluri pentru alte sectoare sau orase. Sau luati formularul de la ghiseu informatii.
Locuinta este in sector 4 asa ca am descarcat modelul de declaratie de la sector 4.

I.  Pentru sediu social fara activitate economica
La ghiseul C m-am prezentat cu urmatoarele:
- declaratia ITL001 model 2016 completata,
- cu declaratie pe proprie raspundere ca nu se desfasoara activitati economice la sediul social
- copie dupa CI
- certificat constatator din care reiese ca desfasor activitatea la terti, la sediul clientului
- copie dupa CUI (certificatul de inregistrare de la ORC)
- daca depune altcineva declaratia trebuie sa aiba imputernicire de la proprietar, care se face acasa, de mana sau pe calculator si se semneaza de mana. Si copie CI proprietar si imputernicit.
Pe toate copiile sa scrie "conform cu originalul" si sa fie semnate.
Dupa verificare le-am depus la ghiseul 1 (registratura) cu mentiunea impozit pentru sediu rezidential.

Nu a fost nevoie sa scot un certifiat constatator nou. Il aveam pe cel de la infiintare si aveam deja trecut pe el la activitati si rubrica "activitati desfasurate la terti" si cu asta am scapat de un drum si taxe in plus la ORC.
Daca nu aveti asa ceva, trebuie facuta modificarea la ORC in care sa se specifice ca se desfasoara activitatea la client sau sa infiintati punct de lucru in alta parte decat acasa. 

Am intrebat la ghiseu daca pentru o alta firma anterioara, cu activitate suspendata, contract de comodat expirat si administrator decedat trebuie sa depun aceeasi declaratie.
Mi s-a raspus ca trebuie depusa si pentru acea firma veche.
Am scos certificat constatator nou pt firma defuncta. Daca va duceti la ORC pentru certificat de la ghiseu platiti 45 de lei si dureaza 30 minute sa vi-l dea, plus statul la coada.
Daca alegeti sa il scoateti online costa 8 lei si il aveti pe loc, din fata computerului.

Dupa depunerea la registratura va da un bon si dureaza 30-45 de zile pana va da hartia din care rezulta declaratia dvs.

II. Pentru sediu social in care se desfasoara activitate economica

Am intrebat pentru o cunostinta ce acte sunt necesare daca se declara activitate economica la sediul social.
- declaratia ITL001 model 2016 completata,

- copie dupa CI
- certificat constatator de la ORC
- copie dupa CUI (certificatul de inregistrare de la ORC)
- raportul expertului de evaluare
a) folositi raportul pe care il aveti deja daca cladirea a fost achizitionata in ultimii 5 ani
b) platiti un nou raport de evaluare daca cladirea este mai veche de 5 ani (cca 450 lei costa raportul)

Daca nu depuneti raportul de evaluare automat impozitul se calculeaza la 2% din valoare in loc de 0,02%, mi s-a spus de la ghiseu.

Daca depune altcineva declaratia trebuie sa aiba imputernicire de la proprietar, care se face acasa, de mana sau pe calculator si se semneaza de mana.
Dupa verificare actele se depun la ghiseul 1 (registratura) cu mentiunea impozit pentru sediu mixt, rezidential si nerezidential.

Daca proprietatea este folosita exclusiv in scopuri economice impozitul este de 2%.
Daca nu se depune declaratia ITL001 pana la 31 martie 2016 impozitul este automat 2% indiferent de activitatea desfasurata. (asta este pedeapsa pentru nedepunere declaratie)

Pana sa aflu toate acestea am facut mai multe drumuri la DTI. Am stat la coada, m-am enervat pentru ca nu am primit de prima data o informatie exacta si completa.
S-au dat norme, lamuriri, ordonante. Si chiar si dupa ce s-a dat ordonanta care spunea clar ca pentru declararea proprietatii ca fiind rezidentiala datorita faptului ca nu se desfasoara activitate economica este suficienta declaratia pe proprie raspundere ca nu se achita si deduc cheltuieli de intretinere de catre firma, functionarii cer in continuare mai multe acte, printre care si acel certificat constatator de la ORC.
Nu te vor crede pe cuvant, trebuie sa demonstrezi ce scrii in acea declaratie.
Cititi in acest sens Capitolul "Impozite si taxe locale", paragraful 2.

Daca activitatea fimei este suspendata, tot trebuie sa aveti certificat constatator in care scrie la starea activitatii firmei "suspendata".

 Ce as vrea? Ca la directia taxe si impozite sa fie afisate clar toate actele cu care sa vii pentru fiecare situatie in parte.
Asa cum am scris aici, macar. Ca sa fim scutiti de n drumuri si x ore de stat pe la cozi doar ca sa punem cap la cap informatia la care avem dreptul.

Ca sa nu mai vorbim si despre absurditatea situatiei de a plati taxe pe un lucru care este al tau, pe care esti proprietar. Aberatiile pe care le acceptam ca pe un fapt normal. Desteapta-te, romane!




vineri, 5 februarie 2016

Omul care sfinteste locul

Iliuta avea o figura blanda, cu un zambet cald si ochi albastri care te priveau cu o sinceritate de copil dar in care se citea si exprienta maturitatii. Era un om matur, trecut de 50 de ani care primise destule lovituri de la soarta insa care reusise sa isi pastreze nealterata bunatatea si iubirea de semeni.

***

Usa localului modest se deschise incet, cu un scartait si in incaperea plina de fum de tigara si miros de alcool ieftin intra cu pasi masurati un barbat in jur de 50 de ani, cu par alb, bogat, ondulat, care ii ajungea pana aproape de umeri. Barba alba ii incadra frumos maxilarul bine conturat, barbatesc.
Isi scoase pardesiul uzat si il aseza cu grija pe spatarul scaunului. Isi trecu mainile frumoase, cu degete lungi si ingrijite prin parul bogat. Masura cu privirea multimea adunata in local, dadu usor din cap catre cativa cunoscuti si se aseza la o masa retrasa.
- Salut, Iliuta! ii spusera ei.
Iliuta le zambi bland si  isi comanda un pahar de vin pe care incepu sa il bea cu inghitituri mici,  masurate.
Un individ neras, murdar care oricui altcuiva i-ar fi starnit repulsie se aseza la masa lui fara ca macar sa ii ceara permisiunea.
In prezenta lui Iliuta limbile se dezlegau lesne. Nu trecura 5 minute si omul deja ii povestea cate ceva din viata lui. Vaduv, fara serviciu de peste 1 an. Cu un fiu pe care nu l-a mai vazut de ani buni.
- Ai ceva de mancare? sopti cu glas gatuit omul
Iliuta trase spre el partea din dreapta a paltonului, scoase o cheie din buzunar si i-o intinse omului:
- Vezi blocul cu magazin la parter? zise el aratand pe geam un bloc care se zarea chiar langa carciuma.
-Acolo stau eu. Asta e cheia de la casa mea. Mancarea e pe aragaz. Du-te la mine, mananca si adu-mi cheia inapoi dupa ce ai mancat.
Ii dadu adresa exacta si isi vazu mai departe de vinul si gandurile lui.
Omul zdrentaros se ridica cu greu, il privi uimit pe Iliuta, privind cand la mana in care tinea cheia cand la chipul senin, cu ochi albastri ca cerul, al omului de langa el. Ridica nedumerit din umeri si porni spre usa.

***

Iliuta se descalta la usa, isi alinie frumos pantofii si intra in sufragerie.
- Maria, uite aici bonurile de masa si 500 de lei sa ii dai surorii tale, pentru copii.
- Bine, Iliuta, zambi ea, obosita.
Obosise sa se lupte cu saracia. Doar bunatatea si blandetea lui Iliuta o mai sustineau. El ii vorbea mereu de Dumnezeu si cum Dumnezeu nu ne paraseste niciodata. Credinta lui nezdruncinata o intrema si ii dadea putere sa mearga mai departe. Chiar daca de multe ori era cicalitoare si nesuferita, Iliuta o intelegea si o accepta asa cum isi accepta o mama copilul obraznic.
Doar ca Iliuta iubea pe toata lumea, cu o dragoste egala, cu o dragoste inspirata de Dumnezeu.
Credea in semne si minuni si ele i se aratau.
Odata, venea cu microbuzul de la Jilava. S-a uitat pe geam si a vazut pe cerul senin nori de o forma cu totul neobisnuita. Singurul nor mare, de pe cer, alb imaculat, era in forma de cruce.
Soferul a oprit microbuzul si toti au coborat sa observe minunea.

***

Aceeasi carciuma afumata. Un dezmostenit al sortii - inca unul din zecile pe care ii cunoscuse Iliuta - se apropie timid de el si ii cere sa il gazduiasca.
Dimineata rece de toamna.
- Ai dormit bine? il intreba Iliuta pe musafirul sau de o noapte, cunoscut la carciuma.
- Nu prea. Un gand mi-a tot dat tarcoale. Vroiam sa te omor. Dar ceva nu m-a lasat.
- Mergi in pace!
Omul iesi incet pe usa, privind buimac in urma. Iliuta inchise usa in urma lui.

***

Am lucrat multi ani cu Iliuta la o mare regie autonoma. A fost tipograf, apoi a ajuns sa lucreze la computer. Cu munca la computer nu s-a impacat insa. Tanjea dupa o gradina la tara, pe care sa o munceasca, sa se bucure de soare, de vant, de cantecul pasarilor si de bucuria efortului fizic.
Cand faceam o scurta plimbare de la serviciu pana la metrou recita din Eminescu. Spunea el o strofa, eu una. Ne completam reciproc la recitat si radeam. Asa, pur si simplu.

***

In 5 mai 2011 sora mea a plecat definitiv dintre noi. Am vrut sa ii spun lui Iliuta ce s-a intamplat. Nu mai vorbisem cu el de peste un an. Am gasit numarul de telefon al unei rude si asa am aflat ca Iliuta a murit in urma unui atac cerebral pe 7 mai 2011. Cand o ingropam pe sora mea, Iliuta murea, in aceeasi localitate, comuna 1 Decembrie 1918, judetul Ilfov.
Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!


vineri, 9 octombrie 2015

Exercitiu de scris la atelier - O zi din viata

La atelierul din 30 septembrie am scris fiecare despre o zi din viata  noastra. Am propus sa alegem ziua in curs sau ziua anterioara pentru ca amintirile erau mai proaspete.
Vladimir ne-a povestit, declamand, o zi din anul 2000 pentru ca i-a ramas intiparita in memorie.
Noi, ceilalti, am scris si apoi am impartasit din experienta zilei respective. Eu am scris despre ziua anterioara.

“29 septembrie a fost ziua unui sir de schimbari aparent mici dar despre care intuiesc ca vor conduce la modificari importante in viitor.
Decizia de a face o schimbare in acea zi a pornit de la caine.
Un caine tembel, un fel de diavol tasmanian care inghite tot ce intalneste: pixuri, crengi, scoarta de copac, pietricele, nervi, idei si sperante.
Totul trece prin burtica incapatoare, nesatioasa a cainelui maroniu care nici macar nu a depasit varsta adolescentei.
Daca la varsta de 3 luni catelusa Fella a inghitit un pix care i-a perforat stomacul, acum, la varsta de 5 luni, a incercat ceva mai hranitor: vreo 20 de gaini s-au sacrificat, si inimile si pipotele lor au ajuns in stomacul cainelui, care a zacut la perfuzii o saptamana, cu 50% sanse sa mai scape cu viata.

Doctorul a facut tot ce i-a stat in putinta, dar a recunoscut ca mai este nevoie si de noroc pentru ca blanosul lacom sa continuie sa ne ameteasca cu apetitul sau nastapanit si in viitor.
Am sunat-o pe Laura pentru o sedinta Theta healing pentru catelusa Fella si odata cu terapia pentru patruped am intrat si noi in lumea acestei terapii, ca subiecti.
Dupa o zi in care Ro, stapana Fellei a ajuns la doctor cu salvarea din cauze necunoscute si nedescoperite prin investigatii medicale am incercat sa inghesuim trei persoane in liftul care ne ducea la sedinta de vindecare.
Prea grasi, toti trei. Liftul a pornit abia dupa ce eu am coborat din el si am pornit pe scari.
Muzica de relaxare, aroma de betisoare parfumate si ofranda de cozonac adusa de Ro gazdei noastre au prefatat o seara speciala pentru patru cautatori care s-au intalnit intr-un mic si cochet apartament pentru a-si gasi vindecarea - vindecarea proprie si pe cea a familiei.
Ne-am tinut de mana si am meditat. Au curs lacrimi de bucurie si recunostinta. Au venit si au plecat dureri de spate, de incheieturi… Am trecut prin amintirile vietilor noastre binecuvantand fiecare experienta, incepand din momentul in care ne aflam in Cer si ne alegeam parintii pana in pantecele mamei si apoi prin copilarie, adolescenta si incheind cu momentul vietii de acum.
Am primit si recunoscut darurile “copilului interior”, am primit iubirea si vindecarea la care fiecare avem dreptul prin gratie divina, drepturi cu care am venit in lume.
Am facut pasi in calatoria acceptarii de sine, a vindecarii si recunostintei pentru viata primita, pentru tot ceea ce este in vietile noastre.
Inimile s-au deschis si au vibrat, energia a curs libera, gandul nostru a zburat printre lumi. Am indreptat ganduri de iubire si catre cei plecati dintre noi.
Am indreptat ganduri si catre cei din lumea aceasta cu care am avut relatii de iubire sau de ura, nu conteaza. Ne-am vazut ca toti facand parte din acel intreg divin, toti jucand un rol, indeplinind un rol in vietile celorlalti si ei in viata noastra.
Am calatorit in timp si spatiu si am inapoiat bucatelele de suflet celor de la care le-am luat din nestiinta si ne-am recuperat bucatelele noastre de suflet care au ajuns la altii in momentele noastre intense de durere si uitare de sine.
A fost o calatorie a reintregirii fiintei si a familiei, ne-am dat voie sa simtim, sa iertam si sa fim iertati.
Ne-am imbratisat, inima la inima si am plecat mai usori, mai fericiti, mai luminosi.

Viata sa iti fie o continua sarbatoare, o rugaciune a inimii deschise si vindecate.
Sa fii lumina pe care vrei sa o aduci in lume.
Suntem cu totii unul.

vineri, 10 aprilie 2015

Ateliere de scris si socializat

Marti, 18 octombrie 2014 a fost primul atelier gratuit de scris oferit de Vreau sa fiu scriitor.
Am fost 15 persoane, oameni frumosi, fiecare cu cate un proiect, o pasiune.
V-am invitat sa vorbiti despre pasiunea voastra si din prezentarea fiecaruia a reiesit cate o poveste prin care ne-am cunoscut mai bine, am interactionat mai profund si ne-am exersat abilitatea si placerea de a scrie.
Provocarea a fost ca fiecare sa aleaga prezentarea unui coleg si sa imagineze o poveste despre cum a inceput proiectul colegului sau.
Impartasesc cu voi povestea lui Alexandru:
Alex privea fascinat, cu ochii plini de iubire si uimire avioanele care zburau gratioase pe deasupra casei de la tara. Cand se ducea in vacanta la bunici avea timp sa viseze. Si cel mai drag vis al sau era acela de a pilota intr-o zi un avion.
Sa zboare pe deasupra padurilor, raurilor, oraselor, sa vada cum lumea i se asterne la picioare, sa duca oamenii in calatoriile visurilor lor! Ce frumos!
Avea o multume de jucarii, majoritatea cu avioane, desigur.
Anii au trecut, copilul a crescut. Au urmat lectii de pregatit, examene de trecut, toate i-au ocupat timpul si gandurile.
Intr-un colt al mintii sale inca traia visul de a fi pilot, desi devenea tot mai indepartat, mai palid - asa cum un avion se indeparteaza pana devine de marimea unei pasari, apoi cat o aluna, apoi cat un fir de nisip... si se departeaza in alte lumi. Dar nu inceteaza sa existe. Asa sunt si visele din noi. Impinse undeva in existenta, aparent uitate insa inca in viata, ca un carbune care arde sub jar si este gata sa aprinda o noua flacara.
Si impulsul a venit in cele din urma, in mod neasteptat, asa cum viata are obiceiul sa ne poarte catre scopul sufletului nostru.
Lui Alex ii place sa citeasca, si desi are afaceri importante, familie si obligatii care ii umplu timpul isi gaseste energie si cateva ore pentru citit.
O carte de Jim Rohn i-a trezit visul printr-o fraza simpla, dar puternica: „Visele care devin realitate sunt visele uitate”.
Si visul sau uitat era despre avioane, piloti, zbor, lumi noi si fascinante.
A urmat scoala de pilotaj, unde a intalnit un instructor deosebit, care l-a inspirat, care i-a devenit mentor. Au urmat ore de zbor cu instructorul, apoi singur la mansa.
Visul sau se trezise, capatase contur, substanta, viata! Copilul cu visul sau maret castigase. Devenise pilot si avionul sau era acum cel care zbura peste paduri, dealuri, campii si poate, undeva, intr-o curte un copil privea in sus si isi dorea sa devina pilot privind avionul lui Alex care zbura stralucitor pe deasupra casei sale.

https://www.facebook.com/events/1392502937707709/

joi, 10 iulie 2014

Termoterapie, reflexoterapie si genunchi vindecati repede si fara durere


Bine v-am regasit! Mai este putin si plec in expeditie pe Via Ferrata in Dolomiti si pentru asta trebuie sa fiu intr-o forma fizica foarte buna. Am mai fost pe munte sa ma antrenez si am “reusit” sa imi scrantesc un genunchi. 

Asa ca am apelat la Maria Sirbu, terapeut, care prin termoterapie, masaj shiatsu si reflexoterapie m-a ajutat sa scap de durerea de la genunchi in timp ce urmaream pe ecranul de la cabinet un film despre drumetii la munte. Cum nu se poate mai bine :) 




   
Am ajuns la cabinet duminica, 6 iulie, cu bicicleta dupa mine pentru ca urma sa ma duc la Skirt bike un eveniment foarte frumos, la care in cele din urma au participat peste 1000 de bicicliste imbracate cochet, cu fuste si pantofi, cu flori in par.


Maria mi-a cerut sa ma intind pe salteaua cu pietre de jad incalzite, a lasat termoterapia sa actioneze si muschii sa se relaxeze in profunzime. 


Pentru ca sunt la fel de pasionata de pozat ca japonezii i-am cerut sa imi faca cateva poze in timpul terapiei, poze care au iesit foarte frumoase. 

Mai tarziu am vazut in poze ca am ajuns la ea cu o roseata puternica pe nas de la soare care arata ca o dunga rosie, ca o zgarietura urata, si dupa terapie dunga rosie disparuse.

Mi-a explicat ca termoterapia cu jad actioneaza asupra intregului corp si declanseaza procese de vindecare uimitoare. 

Are chiar un istoric de pacienti care au venit la cabinet cu suferinte fizice puternice si au plecat usurati de dureri, chiar vindecati.


Dar a trebuit sa ma conving singura, si asa s-a si intamplat. Am fost o rasfatata la ea in cabinet, mi-a facut masaj reflexogen la talpi pe zona de proiectie reflexogena a genunchilor (fiecare organ si fiecare parte a corpului nostru are o proiectie reflexogena pe talpa) si am simtit efectiv usoare intepaturi in genunchi in timp ce imi masa laterala talpii, semn ca genunchii se vindecau.

A folosit si o crema minunata care patrunde foarte adanc in tesuturi si are un puternic efect de calmare a oricarui tip de durere musculara sau de articulatie.
Mi-a facut masaj si paravertebral pentru ca am o usoara durere de spate, apoi a trecut la punctele de presopunctura de la ceafa si de pe craniu.

Masajul acesta la cap este incredibil cat de mult poate sa te relaxeze, parca te topesti efectiv.

Asa ca am plecat de la cabinetul Mariei fara arsuri pe fata, fara durere de spate si de genunchi si cu multe poze frumoase. 

De acolo m-am dus la Skirt Bike si am pedelat de la Unirii la Palatul Copiilor si de la Palatul Copiilor la Parcul Herastrau pana la Roaba de Cultura fara sa ma supere deloc genunchii. Dimpotriva, picioarele mele au functionat perfect pe pedale, fara durere si cu multa putere!

Si ca bonus am primit si sfaturi intelepte pentru ca Maria este si psiholog. Iar pentru mine, ea este si o foarte buna prietena.

Aceasta este definitia mea pentru o dupa-amiaza placuta si spornica.

Maria va asteapta la ea la cabinet sa va convingeti ca tot ce v-am spus este adevarat J. In plus, i-am cerut permisiunea sa dau linkul catre pagina ei de facebook in cazul in care vreti sa aflati mai multe despre ea si terapiile pe care le practica.
Despre Maria si
despre Pauza de refacere
Va imbratisez!

Felicia