O gustare cu Dumnezeu
Cu mult timp in urma m-am abonat la newsletter-ul Editurii For You. Primesc pe email povesti frumoase si informatii utile. Povestea de mai jos e culeasa din unul din acele newslettere. Editura For You este editura mea de suflet, a publicat pentru prima data in Romania cartile lui Neale Donald Walsch, Conversatii cu Dumnezeu si seriile care i-au urmat. E o carte care a schimbat in bine vietile multor oameni.
Si cartile semnate de Paul Ferrini din seria Iubire fara conditii sunt minunate.
Va recomand cu caldura www.editura-foryou.ro si cartile sale care ne ating sufletul cu gingasie.
A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa-L intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca, inainte de a porni, si-a umplut bine, bine ghiozdanul cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea, din cand in cand.
Cand a fost la cateva strazi departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat, care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus ghiozdanul in brate si a scos din el o sticluta de apa si, cand sa bea, a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o foame de parca voia sa-l manance. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa, doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si adreseze vreun cuvant. Pe cand se innopta, baiatul simti ca e obosit si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi, ca se intoarce sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul, surprins de fapta copilului, i-a oferi in schimb cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.
Ajuns acasa, mama baiatului l-a intampinat. Surprinsa de expresia plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu-l intrebe:
"Ce ai facut tu azi, de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
Copilul ii raspunse: "Am luat masa cu Dumnezeu!". Si, inainte ca mama lui sa apuce sa-i raspunda, a mai adaugat: "Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!"
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa-l intrebe:
"Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
El i-a raspuns fiului sau: "Am mancat in parc dulciuri, cu Dumnezeu!". Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat: "Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!".
Si cartile semnate de Paul Ferrini din seria Iubire fara conditii sunt minunate.
Va recomand cu caldura www.editura-foryou.ro si cartile sale care ne ating sufletul cu gingasie.
A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa-L intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca, inainte de a porni, si-a umplut bine, bine ghiozdanul cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea, din cand in cand.
Cand a fost la cateva strazi departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat, care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor mai gasi cate ceva de-ale gurii.
Baietelul si-a pus ghiozdanul in brate si a scos din el o sticluta de apa si, cand sa bea, a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o foame de parca voia sa-l manance. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.
Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa, doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.
Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si adreseze vreun cuvant. Pe cand se innopta, baiatul simti ca e obosit si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi, ca se intoarce sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul, surprins de fapta copilului, i-a oferi in schimb cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.
Ajuns acasa, mama baiatului l-a intampinat. Surprinsa de expresia plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu-l intrebe:
"Ce ai facut tu azi, de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
Copilul ii raspunse: "Am luat masa cu Dumnezeu!". Si, inainte ca mama lui sa apuce sa-i raspunda, a mai adaugat: "Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!"
Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa-l intrebe:
"Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
El i-a raspuns fiului sau: "Am mancat in parc dulciuri, cu Dumnezeu!". Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat: "Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!".
Comentarii