EXPRIMERO

După un an de amânări am ajuns, în sfârşit, datorită entuziasmului Ralucăi şi la adăpostul pentru cai abandonaţi de la Tei Toboc despre care citisem pe net. Acolo am găsit oameni sufletişti, unii angajaţi, alţii voluntari care îngrijesc caii cu multă dragoste în ciuda tuturor dificultăţilor materiale cu care se confruntă. Trebuie să vii acolo, să vezi cu ochii tăi, să simţi, să atingi, să auzi poveştile cailor. Caii sunt animale foarte speciale, au un mod anume de a se conecta instantaneu la inima ta. Stai lângă ei câteva minute, îi mângâi şi ai senzaţia că le poţi întelege limbajul. Nu trebuie să întrebi, să ştii prea multe pentru ca să îţi dai seama că un anumit fel de fornăit înseamnă “mulţumesc”. Am ajuns cu mijloacele de transport în comun, cu o sacoşă de mere pe care caii le-au mâncat cu multă plăcere. Imediat ce dădeam să plec de lângă unul din ei ca să mă duc la următorul, mă chemau înapoi cu sunete foarte convingătoare şi îmi era perfect clar că mai vor mere dulci şi zemoase.

Nu stiu cum se face, dar doar la suparare scriu pe blogul asta. Promit sa fie pentru ultima data, si sa revin cu stiri pozitive. Se pare ca in scris ma contrazic cu ceea ce spun verbal, ca trebuie sa vedem partea buna a lucrurilor. Exista intotdeauna si o parte buna a lucrurilor. Cea care te ajuta sa inveti, sa nu mai faci aceleasi greseli. Si e partea cea mai valoroasa, desigur. Vestea rea e ca am prins ura pe iPhone. Partea buna este ca de acum incolo imi voi salva banii si desi inainte citeam contractele incheiate cu multa atentie, acum datorita mamei invataturii - greseala - voi fi si mai atenta pe viitor. In contractul de la Orange scrie ca ai activare automata la serviciile de internet. Servicii destul de scumpe, care merita folosite doar daca ai ceva urgent si important de facut, cum ar fi de transmis un email de afaceri. Pe scurt, o cartela de abonament orange introdusa intr-un iPhone iti scoate banii din buzunar cu viteza unei viituri. Nici nu il folosesti, el se conecteaza s