Omul care sfinteste locul
Iliuta avea o figura blanda, cu un zambet cald si ochi albastri care te priveau cu o sinceritate de copil dar in care se citea si exprienta maturitatii. Era un om matur, trecut de 50 de ani care primise destule lovituri de la soarta insa care reusise sa isi pastreze nealterata bunatatea si iubirea de semeni. *** Usa localului modest se deschise incet, cu un scartait si in incaperea plina de fum de tigara si miros de alcool ieftin intra cu pasi masurati un barbat in jur de 50 de ani, cu par alb, bogat, ondulat, care ii ajungea pana aproape de umeri. Barba alba ii incadra frumos maxilarul bine conturat, barbatesc. Isi scoase pardesiul uzat si il aseza cu grija pe spatarul scaunului. Isi trecu mainile frumoase, cu degete lungi si ingrijite prin parul bogat. Masura cu privirea multimea adunata in local, dadu usor din cap catre cativa cunoscuti si se aseza la o masa retrasa. - Salut, Iliuta! ii spusera ei. Iliuta le zambi bland si isi comanda un pahar de vin pe care incepu sa il be