vineri, 13 august 2010

Viata Emotionala a Animalelor

Mi-au inspirat aceasta postare povestile emotionante ale animalelor de pe http://www.spiritofmaat.com/archive/sep3/emotions.htm. Varianta tradusa in romana am gasit-o intr-un newsletter al Editurii For You. Drepturile animalelor si ocrotirea lor constituie un subiect sensibil pentru multi oameni, inclusiv pentru mine. Articolul este o pledoarie emotionanta despre dreptul animalelor la viata si la un tratament omenos in virtutea calitatilor superioare pe care le dovedesc. Animalele pot simti, ca si noi, bucurie, tristete, manie, recunostinta etc. Si atunci de ce le tratam ca pe niste obiecte lipsite de simtire?
Am vazut un video despre felul in care sunt macelarite in abatoare vitele si de atunci am renuntat sa mai mananc carne de mamifer. Mananc pui, inca, dar o sa renunt curand si la acesta. Sunt din ce in ce mai multi oameni care nu mai mananca carne deloc, nu simt nevoia de carne, dimpotriva, simturile lor devin mai rafinate, sentimentele mai blande iar simtul mirosului se ascute astfel incat nitratii nu mai pot masca mirosul de hoit. Cum sa te gandesti cu placere la o friptura daca simti mirosul specific de carne moarta?
Dupa ce am citit povestea de pe arhiva http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/3735, aceeasi pe care o am si pe email, cu siguranta nu mi-as dori sa mananc o friptura din vaca Emily sau vreo surata de-a ei.
Povestea pare desprinsa dintr-un film induiosator pentru copii, dar este adevarata.
Nu am de gand sa fac un copy/paste, m-am gandit sa scriu o poveste despre Emily.
Am gasit cu google o multime de referinte despre Emily si despre felul in care o vaca cu o mare vointa de a trai a schimbat perceptia multor oameni.

http://www.roadsideamerica.com/pet/emily.html

http://www.peaceabbey.org/sanctuary/emissary.htm
Emily The Emissary of Compassion
She was a cow before her time
By Steven Baer


http://www.milforddailynews.com/news/x1386730458

http://www-unix.oit.umass.edu/nates/emilythecow.html

O gustare cu Dumnezeu

Cu mult timp in urma m-am abonat la newsletter-ul Editurii For You. Primesc pe email povesti frumoase si informatii utile. Povestea de mai jos e culeasa din unul din acele newslettere. Editura For You este editura mea de suflet, a publicat pentru prima data in Romania cartile lui Neale Donald Walsch, Conversatii cu Dumnezeu si seriile care i-au urmat. E o carte care a schimbat in bine vietile multor oameni.
Si cartile semnate de Paul Ferrini din seria Iubire fara conditii sunt minunate.
Va recomand cu caldura www.editura-foryou.ro si cartile sale care ne ating sufletul cu gingasie.


A fost odata un baietel care a dorit foarte mult sa-L intalneasca pe Dumnezeu si s-a gandit intr-o zi sa porneasca in cautarea Lui. Stia foarte bine ca nu o sa fie o simpla plimbare, asa ca, inainte de a porni, si-a umplut bine, bine ghiozdanul cu dulciuri si cu multe sticlute cu apa, sa-si mai potoleasca foamea si setea, din cand in cand.

Cand a fost la cateva strazi departare de casa lui, a zarit un parc mare si umbros si s-a gandit sa-si traga putin sufletul, inainte de a porni iar la drum. S-a asezat pe o banca langa un batran amarat, care se uita atat de plictisit la porumbeii ce scormoneau si ei asfaltul, in speranta ca vor mai gasi cate ceva de-ale gurii.

Baietelul si-a pus ghiozdanul in brate si a scos din el o sticluta de apa si, cand sa bea, a fost intrerupt de privirea batranului, care se uita la el cu o foame de parca voia sa-l manance. Facandu-i-se mila, baiatul i-a oferit acestuia cateva dulciuri, iar drept rasplata batranul i-a oferit un zambet.

Atat de incredibil si de radiant a fost zambetul batranului, incat baietelul i-a oferit si o sticluta cu apa, doar, doar va mai primi inca un zambet atat de frumos. Fara nici o ezitare si fara nici o retinere, batranul i-a mai zambit inca o data copilului.

Toata dupa-amiaza au stat acolo pe banca, mancand si band, fara sa-si adreseze vreun cuvant. Pe cand se innopta, baiatul simti ca e obosit si se hotari sa o ia catre casa, cu gandul ca isi va continua calatoria in urmatoarea zi. Nici nu apuca bine sa faca cativa pasi, ca se intoarce sa-l imbratiseze pe colegul sau de banca. Batranul, surprins de fapta copilului, i-a oferi in schimb cel mai frumos zambet pe care l-a vazut copilul in acea zi.

Ajuns acasa, mama baiatului l-a intampinat. Surprinsa de expresia plina de fericire a copilului ei, nu se rabda sa nu-l intrebe:
"Ce ai facut tu azi, de esti asa de fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
Copilul ii raspunse: "Am luat masa cu Dumnezeu!". Si, inainte ca mama lui sa apuce sa-i raspunda, a mai adaugat: "Stii ceva? Are cel mai frumos zambet dintre toate pe care le-am vazut vreodata!"

Intre timp, batranul a ajuns si el acasa si fiul sau, observand privirea pasnica a tatalui, nu a ezitat sa-l intrebe:
"Tata, ce ai facut azi de esti asa fericit? Cine ti-a adus aceasta fericire?"
El i-a raspuns fiului sau: "Am mancat in parc dulciuri, cu Dumnezeu!". Si inainte ca fiul sau sa apuce sa ii raspunda, el a adaugat: "Stii ceva? Este mult mai tanar decat am crezut!".

Ce am facut azi?


Cand eram in clasa a treia invatatoarea ne-a citit o poezie care i-a placut foarte mult, cred ca pe atunci nu era in programa scoala. Si pe mine m-a impresionat. A citit-o o singura data dar mi-a ramas in minte. Au trecut 30 de ani de atunci, si tot imi mai amintesc strofele. Nu mai stiam cum se numeste, dar am gasit-o pe net.









Indemn
de Demostene Botez
Cand te duci seara la culcare,
Sa-ti pui o mana sub obraz
Sa te intrebi cu-ngrijorare:
"Ce-am facut eu oare azi"?

O zi trecuta fara fapte
Care sa-ti fi ramas in minte,
In viata ta, e ca o noapte
Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,
Si ti-ai pierdut o zi din viata,
Si soarele s-ar fi oprit,
Cazut in somn de dimineata.

Cat timp tu n-ai facut nimic,
Pamantul s-a-nvartit o data,
Si doar nu-i atat de mic,
Si-a dus in spate lumea toata.

Sa-ti fie aceste vorbe-ndemn,
Al vietii tale care vine,
Sa lasi pe unde treci insemn
Ca ai facut si tu un bine.

Si de esti vrednic cum as vrea
Drept semn al timpului prezent,
Tu sa ridici prin munca ta,
Si gandul tau un monument.

In aceste zile pline de semnificatie ale unui sfarsit de era cosmica si inceputul uneia noi cand se trezeste constiinta si omul intelege ca e mai mult decat o biata fiinta muritoare, ca este un creator clipa de clipa al propriei vieti indemnul de mai sus devine cu atat mai necesar.
Am descoperit un email mai vechi pe care l-am trimis pe 23.09.2008 intitulat Ce am facut azi?

Dupa serviciu, lucram atunci la revista Attico, m-am oprit in drum pe Sos. Giurgiului la noul fast-food japonez deschis, am cumparat pui cu orez, am multumit in japoneza – arigato goziemashita patronului – bucatar japonez, vizibil incantat. O sa mai trec pe la ei.
M-am oprit in parc sa gust din mancarea calda, cumparasem si betisoare de lemn. M-am descurcat onorabil, nu am dat mancare pe mine. Super gustos puiul, foarte fraged si aromat.
La Gara de Nord, cand am traversat m-a oprit o batranica sa ma intrebe unde e gara Basarab. I-am zis ca pentru picioarele ei batrane e cam departe, si sa ia autobuzul. Mi-a marturisit ca e intuneric si nu se incumeta sa ajunga in Regie la fiul ei si ca va dormi in gara. Nora ei venise sa o ia de la tren, a insfacat sacosile si nu a mai asteptat-o, s-a facut nevazuta iar batrana s-a ratacit. Am aflat ca avea numarul de telefon al fiului, l-am sunat sa ii spun ca mama lui s-a ratacit si ca o duc la metrou, sa o astepte la Grozavesti. S-au intalnit la metrou Grozavesti si totul s-a sfarsit cu bine. Ce intamplare neobisnuita! Intarzierea la restaurantul japonez, in parc cu mancarea, exact la timp sa o intalnesc pe batrana. Am aflat bineinteles putin din povestea vietii ei, plus leacul pentru cancer la stomac (se amesteca parti egale de ulei de masline, miere si lamai si se consuma).

Apoi, pe care2.com am trecut la actiunea zilnica legate de clicurile pentru donatii:
1. Click pentru a Reduce cu 1 pound de carbon emisiile. Pentru fiecare click, partenerul, TerraPass va reduce cu un pound emisiile de dioxid de carbon prin gasirea de surse de energie alternativa, cum ar fi fermele eoliene.

2. Cu un click am salvat 7.4 sq. ft. de vietati marine

3. Am protestat impotriva vanarii puilor de foca in Canada

4. Cu un clic am generat o donatie pentru salvarea delfinilor si altor mamifere oceanice

5. Cu un click am sustinut 11,314.29 sq.ft din habitatul leopardului de zapada

6. Clic – am hranit cu o banana o primata flamanda

7. Clicul l-a sponsorizat pe copilul David din Guatemala sa primeasca medicamente, mancare si educatie o luna de la sponsori.

8. Clic pt ajutorearea animalelor din adaposturi

9. Clicul a generat trei scrisori de suport impotriva violentei asupra femeilor

10. Clic pt eliminarea cauzelor de mediu care duc la cancerul de san

Actiunea zilnica de azi, personalizarea si trimiterea unei scrisori pentru protejarea faunei in Muntii Stancosi din Colorado, alta impotriva fermelor pentru blana.

A fost o zi plina.

www.care2.com te ajuta sa pui suflet in ceea ce faci si cuvantul tau sa conteze. Cu putin efort, din partea fiecaruia se poate crea o schimbare majora. Am adaugat la favoriti daily action si free click to donate. Te pup si te astept pe www.care2.com

Pentru ca ne pasa.

Pisica devotata salveaza cainele

Frederick, MD
Traducere: Felicia

Mocha si Abby, doi pitbuli corciti au crescut impreuna. Cainii se jucau, mancau si dormeau impreuna – erau foarte buni prieteni.
In iulie 2009 Abby, un metis negru labrador cu pitbull a murit, lasandu-si batranul prieten, Mocha, singur. Stapanii lui Mocha au fost tristi, dar Mocha a fost devastat.
Cainele altadata sanatos si voinic a incetat sa mai manance, sa se mai joace, a devenit retras si neinteresat de orice activitate si, deznadajduit, a renuntat sa mai traiasca.
Atat de zdruncinat a fost devotatul caine incat stapanii lui s-au temut ca va muri curand. Corpul sau altadata sanatos a devenit curand fragil si i-a pierit lumina din ochi.
Mocha nu era singur in casa. Familia sa blanoasa includea si trei pisicute – pisicute care aveau propriul lor plan in minte pentru cainele cel trist.
Intr-o zi, stapanii lui Mocha au observat ca pisicile, Printesa Jessica, Poppy si Potter prindeau soarecei si ii aduceau cainelui depresiv. In fiecare zi, pisicile se ocupau de Mocha.
Darurile in soricei veneau si cu o atentie speciala din partea pisicii negre cunoscuta ca Printesa Jessica. Jessica l-a luat pe caine sub aripa ei protectoare, urmandu-l peste tot – chiar si afara.
Lui Mocha i-a revenit lumina din ochi si vioiciunea in miscari. Avand din nou un tovaras apropiat, chiar daca era o pisica si nu un caine, a parut sa ii dea lui Mocha motivul de a-si recapata bucuria de a trai.
Acum, un an mai tarziu, Mocha, in ciuda celor 14 ani ai sai si-a regasit puterile si pofta de viata. Printesa Jessica continua sa fie tovarasul lui Mocha demonstrand inca o data ca dragostea adevarata nu cunoaste granite.

Am salvat imaginea cu Mocha si Printesa Jessica la mine in calculator ca sa o pot posta apoi pe blog. Cand am dat save as calea era predefinita de la ultima salvare in folderul cartii Puterea iubirii si recunostintei la a carei tehnoredactare am participat. E o carte foarte frumoasa, pe care v-o recomand cu caldura.
http://www.editura-foryou.ro/index.php?p=detalii&carte=174
Nimic nu este intamplator.

Daca ai o poveste pe care vrei sa o impartasesti, poti scrie pe email la Eims1@live.com in engleza sau la pui_de_foca@care2.com in romana

Sursa: http://www.examiner.com/dogs-in-national/devoted-cat-saves-dog