PR si donatori de sange
Am gasit pe http://www.praward.ro/pr-award/categorii.html descriere categorie concurs PR.
Categoria suna asa: Comunicare pentru administrarea riscurilor şi oportunităţilor
Categoria include campaniile de comunicare care au contribuit la prevenirea ori buna gestionare a unui conflict sau a unei situaţii de criză cu un potenţial risc pentru dezvoltarea pe termen lung a unei organizaţii. Sunt vizate, totodată, campaniile de PR concepute pentru administrarea ori generarea de oportunităţi cu mare potenţial pentru dezvoltarea unei companii.
Generarea de oportunitati zice... sigur ca da! Ce am invatat din cartile alea pe care le tot citesc? Ca oportunitatile se ascund in spatele problemelor. Sunt sanatoasa la cap, nu caut problemele cu lumanarea doar ca sa gasesc oportunitatile din spatele lor... dar daca tot se intampla sa se pravaleasca o problema peste mine dupa ce imi revin din soc (mai mare sau mai mic) incep sa disec problema, sa tai lamaile si sa fac o limonada. Recunosc, total atipic romanesc. Multi romani o iau in sens invers, se plang ca limonadele sunt facute din lamai. Problema lor! Eu am hotarat sa fiu mai inteleapta.
La Facultatea de Relatii Publice si Comunicare unde cu onor sunt studenta si cu care ma mandresc, ca are ai mai faini profesori din cati exista in Romania invat sa devin comunicator. Si am aflat, si de la cursuri, si din alte surse, ca majoritatea problemelor noastre omenesti se trag de la o comunicare deficienta.
Pour exemple, nu comunica bine guvernul SUA cu lumea araba, pac atacul terorist! Ia sa invete guvernul ala sa se poarte omeneste, sa nu mai moara oameni nevinovati. Si sa nu mai antreneze prin CIA arabi care devin teroristi si le darama blocurile capitaliste. Ca astea ceausiste nu le darama nimeni. Dar nici nu le varuieste. Poate organizez un concurs de paintball si se aleg si fatadele astea triste postdecembriste, postrevolutie furata, postregrete etc. cu ceva culori vesele.
Inapoi la subiect, despre concursul de PR, deci. Am citit pe site despre prezentarile anterioare. Bune de tot! La unele din ele am vazut si rezultatele. De exemplu, campania pentru donari de sange. A fost eficienta campania, a crescut numarul de donatori, cel putin pe perioada campaniei. Dar cum facem ca cei care au venit sa doneze sange o data sa vina si a doua oara? se intrebau organizatorii. Pai eu, ca donator onorific de sange cu tot cu carnet de donator de 3 ani le dau o solutie: respect sporit pentru timpul donatorului. Ca asta lipseste la noi, pe langa o buna comunicare: respectul fata de cel care iti da ceva: ca este vorba de sange, de bani la buget, de bunavointa, de orice. Spun asta pentru ca o vreme nu m-am mai dus sa donez sange pentru ca asteptam de mi se lungeau urechile de plictiseala la usa sa ma invite sa predau vena cea generos curgatoare. Cel mai mult dura sa ajunga fisa buclucasa de la fiset sus la boxe (asa se numesc incaperile alea unde te leaga de brat si infinge in vena ta acul ala tepanos). Nu mi-a fost niciodata frica de sange dar mi-a fost si imi este groaza de stat la coada. Am prins niste ani de eroica epoca de aur in care stateai la coada 4 ore pentru cateva oua pentru omleta si te intorceai cu prada acasa daca aveai noroc sa ajungi in fata inainte de epuizarea stocului anemic repartizat clasei muncitoare; daca nu, te intorceai acasa si reveneai in zilele urmatoare mai intarjit. Si le-am zis doamnelor asistente ca eu nu mai vin sa donez sange ca il dau gata otravit de nervi din cauza asteptarii prelungite. Dar tot am mai ajuns pe mana asistentelor dupa ce am primit pe mess un mesaj ca o fata lovita de tramvai are nevoie urgent de sange. Si m-am dus la spitalul de urgenta sa donez. Si am asteptat iarasi pe un hol unde erau inghesuiti 20 de oameni pe 2 metri patrati. Noroc ca reusesc sa gasesc solutii, si am intrebat-o pe asistenta cat dureaza pana imi vine randul. Inarmata cu timingul m-am precipitat in spatiul alaturat, la stadionul Dinamo unde am stat pe o bancuta langa bazinul de inot, am mancat mere si cornuri apoi m-am intors in sala. Chiar la timp, ca eu urmam. Am vazut cum niste tineri au fost urgent expediati acasa ca erau prea slabi si nu donezi decat daca ei cel putin 70 kg ca barbat sau 60 ca femeie. Altul mancase cascaval. Si pe el l-a expediat acasa, ca doar e mancare grasa si ajunge in sange, iar cel care primeste sange poate face Doamne fereste, soc. Si atunci am aflat, ingrozita, ca in viziunea asistentelor de la donare sange sa mananci bine inseamna fructe. Cascavalul e atat de daunator incat daca cel care primeste sangele tau face vreun soc iti trimite hartie acasa sa platesti spitalizarea aluia. Deci asa.... daca voi mai intelegeti ceva, eu va felicit. Si acum stau si imi scormonesc memoria... oare am mancat cascaval vreodata inainte de donare in cei 3 cat am fost donator? (Restrictia asta e valabila doar in ziua donarii). Si inca ceva: tot atunci am aflat ca, daca ai dioptrii mai mari de 3, si iti trage 400 ml de sange din vena, poti sa orbesti! Sa mor daca mai inteleg ceva!
Propunere de veteran: sa afle omul inainte sa stea la coada pana ii trece parul prin caciula/basca/sapca/alte device-uri ca trebuie sa se incadreze in: bine facut, cu vedere buna, mancator de mere si prune, cu act de identitate, fara hepatita in toata viata lui (nici macar ca bebelus nu aveai voie sa ai hepatita daca nazuiai sa ajungi donator de sange), cu domiciliu stabil, sa aiba unde sa te gaseasca astia daca se intampla ceva cu sangele donat, rabdare cu caru, vene cooperante (unii au vene care dupa primii 50 ml refuza sa mai lase sangele sa curga in punga - trist, da adevarat). Daca ei vene ca de taur, e perfect. Probabil ca asa au aparut EMO. Isi crestau vena sa vada daca intr-adevar curge voios sangele, sa nu stea la coada degeaba la centrul de transfuzii. Da asta e micul nostru secret.
Deci, stimati doctori, asitente si alte oficialitati care va plangeti ca nu e sange in spitale, ca nu doneaza oamenii. Aveti si voi grija cu politica asta si informati complet oamenii sa stie la ce se asteapta. Ca majoritatea ar vrea sa isi ajute semenii in suferinta. Dar nu cu pretul suferintei proprii. Militam pentru conditii mai bune pentru donatori la centrele de transfuzii. Doamne ajuta!
Categoria suna asa: Comunicare pentru administrarea riscurilor şi oportunităţilor
Categoria include campaniile de comunicare care au contribuit la prevenirea ori buna gestionare a unui conflict sau a unei situaţii de criză cu un potenţial risc pentru dezvoltarea pe termen lung a unei organizaţii. Sunt vizate, totodată, campaniile de PR concepute pentru administrarea ori generarea de oportunităţi cu mare potenţial pentru dezvoltarea unei companii.
Generarea de oportunitati zice... sigur ca da! Ce am invatat din cartile alea pe care le tot citesc? Ca oportunitatile se ascund in spatele problemelor. Sunt sanatoasa la cap, nu caut problemele cu lumanarea doar ca sa gasesc oportunitatile din spatele lor... dar daca tot se intampla sa se pravaleasca o problema peste mine dupa ce imi revin din soc (mai mare sau mai mic) incep sa disec problema, sa tai lamaile si sa fac o limonada. Recunosc, total atipic romanesc. Multi romani o iau in sens invers, se plang ca limonadele sunt facute din lamai. Problema lor! Eu am hotarat sa fiu mai inteleapta.
La Facultatea de Relatii Publice si Comunicare unde cu onor sunt studenta si cu care ma mandresc, ca are ai mai faini profesori din cati exista in Romania invat sa devin comunicator. Si am aflat, si de la cursuri, si din alte surse, ca majoritatea problemelor noastre omenesti se trag de la o comunicare deficienta.
Pour exemple, nu comunica bine guvernul SUA cu lumea araba, pac atacul terorist! Ia sa invete guvernul ala sa se poarte omeneste, sa nu mai moara oameni nevinovati. Si sa nu mai antreneze prin CIA arabi care devin teroristi si le darama blocurile capitaliste. Ca astea ceausiste nu le darama nimeni. Dar nici nu le varuieste. Poate organizez un concurs de paintball si se aleg si fatadele astea triste postdecembriste, postrevolutie furata, postregrete etc. cu ceva culori vesele.
Inapoi la subiect, despre concursul de PR, deci. Am citit pe site despre prezentarile anterioare. Bune de tot! La unele din ele am vazut si rezultatele. De exemplu, campania pentru donari de sange. A fost eficienta campania, a crescut numarul de donatori, cel putin pe perioada campaniei. Dar cum facem ca cei care au venit sa doneze sange o data sa vina si a doua oara? se intrebau organizatorii. Pai eu, ca donator onorific de sange cu tot cu carnet de donator de 3 ani le dau o solutie: respect sporit pentru timpul donatorului. Ca asta lipseste la noi, pe langa o buna comunicare: respectul fata de cel care iti da ceva: ca este vorba de sange, de bani la buget, de bunavointa, de orice. Spun asta pentru ca o vreme nu m-am mai dus sa donez sange pentru ca asteptam de mi se lungeau urechile de plictiseala la usa sa ma invite sa predau vena cea generos curgatoare. Cel mai mult dura sa ajunga fisa buclucasa de la fiset sus la boxe (asa se numesc incaperile alea unde te leaga de brat si infinge in vena ta acul ala tepanos). Nu mi-a fost niciodata frica de sange dar mi-a fost si imi este groaza de stat la coada. Am prins niste ani de eroica epoca de aur in care stateai la coada 4 ore pentru cateva oua pentru omleta si te intorceai cu prada acasa daca aveai noroc sa ajungi in fata inainte de epuizarea stocului anemic repartizat clasei muncitoare; daca nu, te intorceai acasa si reveneai in zilele urmatoare mai intarjit. Si le-am zis doamnelor asistente ca eu nu mai vin sa donez sange ca il dau gata otravit de nervi din cauza asteptarii prelungite. Dar tot am mai ajuns pe mana asistentelor dupa ce am primit pe mess un mesaj ca o fata lovita de tramvai are nevoie urgent de sange. Si m-am dus la spitalul de urgenta sa donez. Si am asteptat iarasi pe un hol unde erau inghesuiti 20 de oameni pe 2 metri patrati. Noroc ca reusesc sa gasesc solutii, si am intrebat-o pe asistenta cat dureaza pana imi vine randul. Inarmata cu timingul m-am precipitat in spatiul alaturat, la stadionul Dinamo unde am stat pe o bancuta langa bazinul de inot, am mancat mere si cornuri apoi m-am intors in sala. Chiar la timp, ca eu urmam. Am vazut cum niste tineri au fost urgent expediati acasa ca erau prea slabi si nu donezi decat daca ei cel putin 70 kg ca barbat sau 60 ca femeie. Altul mancase cascaval. Si pe el l-a expediat acasa, ca doar e mancare grasa si ajunge in sange, iar cel care primeste sange poate face Doamne fereste, soc. Si atunci am aflat, ingrozita, ca in viziunea asistentelor de la donare sange sa mananci bine inseamna fructe. Cascavalul e atat de daunator incat daca cel care primeste sangele tau face vreun soc iti trimite hartie acasa sa platesti spitalizarea aluia. Deci asa.... daca voi mai intelegeti ceva, eu va felicit. Si acum stau si imi scormonesc memoria... oare am mancat cascaval vreodata inainte de donare in cei 3 cat am fost donator? (Restrictia asta e valabila doar in ziua donarii). Si inca ceva: tot atunci am aflat ca, daca ai dioptrii mai mari de 3, si iti trage 400 ml de sange din vena, poti sa orbesti! Sa mor daca mai inteleg ceva!
Propunere de veteran: sa afle omul inainte sa stea la coada pana ii trece parul prin caciula/basca/sapca/alte device-uri ca trebuie sa se incadreze in: bine facut, cu vedere buna, mancator de mere si prune, cu act de identitate, fara hepatita in toata viata lui (nici macar ca bebelus nu aveai voie sa ai hepatita daca nazuiai sa ajungi donator de sange), cu domiciliu stabil, sa aiba unde sa te gaseasca astia daca se intampla ceva cu sangele donat, rabdare cu caru, vene cooperante (unii au vene care dupa primii 50 ml refuza sa mai lase sangele sa curga in punga - trist, da adevarat). Daca ei vene ca de taur, e perfect. Probabil ca asa au aparut EMO. Isi crestau vena sa vada daca intr-adevar curge voios sangele, sa nu stea la coada degeaba la centrul de transfuzii. Da asta e micul nostru secret.
Deci, stimati doctori, asitente si alte oficialitati care va plangeti ca nu e sange in spitale, ca nu doneaza oamenii. Aveti si voi grija cu politica asta si informati complet oamenii sa stie la ce se asteapta. Ca majoritatea ar vrea sa isi ajute semenii in suferinta. Dar nu cu pretul suferintei proprii. Militam pentru conditii mai bune pentru donatori la centrele de transfuzii. Doamne ajuta!
Comentarii